 | as |
|
| Contradicţie [ con-tra-dic-ţi-e ] VEZI SINONIME PENTRU contradicţie PE ESINONIME.COM definiția cuvântului contradictie în mai multe dicționareDefinițiile pentru contradictie din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CONTRADICȚIE: CONTRADÍCȚIE, contradicții, substantiv feminin 1. (filozofie) Opoziție a celor două laturi contrarii (negativ și pozitiv, vechi și nou) existente în orice fenomen din natură, gîndire și societate, care sînt în același timp legate între ele și se întrepătrund, rezultatul apariției și învingerii acestei opoziții constituind motorul dezvoltării, al evoluției de la inferior la superior. Contradicția dintre tendința de lărgire nelimitată a producției și consumul limitat nu este unica contradicție a capitalismului, care în genere nu poate exista și nu se poate dezvolta fără contradicții. LENIN, O.III 39. Înrăutățirea situației materiale a maselor largi populare duce la intensificarea luptei lor împotriva scăderii nivelului de trai, împotriva politicii militariste, duce la ascuțirea contradicțiilor de clasă dintre burghezia imperialistă și oamenii muncii, la creșterea valului de greve în țările capitaliste. GHEORGHIU-DEJ, C. XIX 19. Contradicția de interese dintre oraș și sat, dintre industrie și agricultură se exprimă pe plan social prin contradicția de clasă dintre masele țărănimii și clasele exploatatoare – contradicție care nu poate fi rezolvată decît prin doborîrea exploatatorilor și eliberarea agriculturii din exploatarea capitalistă. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 339, 2/2. Heraclit a arătat existența contradicțiilor în natură și în oarecare măsură chiar în istorie. CONSTANTINESCU, HERACLIT 7. Contradicții antagoniste = contradicții la baza cărora stă lupta- de neîmpăcat dintre vechi și nou și care nu se pot rezolva decît prin distrugerea vechiului, constituind în același timp conținutul intern al procesului de dezvoltare, al transformării schimbărilor cantitative în schimbări calitative, Contradicțiile economice dintre oraș și sat în societatea capitalistă sînt contradicții antagoniste. ▭ Contradicții neantagoniste = contradicții îndărătul cărora nu stau clase verb reflexiv:ăjmașe cu interese diametral opuse și a căror stingere se face prin dezvoltare lentă, fără a duce Ia conflicte antagoniste. În societatea socialistă contradicțiile dintre relațiile de producție și forțele de producție sînt contradicții neantagoniste. • Locuţiune adverbiala În contradicție cu... = în opoziție sau în dezacord cu... În aceste rînduri autorul intră în contradicție cu el însuși. 2. (Sens curent) Nepotrivire între idei sau fapte, contrazicere, Spirit de contradicție = tendință a unor oameni de a contrazice totdeauna pe ceilalți. – Pronunțat: -ți-e. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CONTRADICȚIE: CONTRADÍCȚIE, contradicții, substantiv feminin 1. (filozofie) Categorie care exprimă starea lăuntrică a tuturor obiectelor și proceselor (corelația de unitate, legatură, coexistență și luptă a laturilor, proprietăților și tendințelor contrare, proprii fiecărui obiect sau proces), constituind conținutul, motorul dezvoltării, cauza tuturor schimbărilor din univers, a evoluției de la inferior la superior. • Locuţiune adverbiala În contradicție cu... = în opoziție sau în dezacord cu... 2. Raport logic între două noțiuni, judecăți, concluzii care epuizează complet domeniul lor de referință și care se exclud reciproc. 3. Nepotrivire între idei sau fapte; contrazicere. • Spirit de contradicție = tendință a unor oameni de a contrazice totdeauna pe ceilalți. – Din limba franceza contradiction, latina contradictio. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru contradicție: contradícție substantiv feminin [Atestat: MAIORESCU, L. 107 / V: contradictieiúne / Plural: contradictieii / Etimologie: franceza contradiction, lat contradictio] 1 (Fiz) Categorie care exprimă starea lăuntrică a tuturor obiectelor și proceselor (corelația de unitate, legătura, coexistența și lupta laturilor, proprietăților și tendințelor contrare, proprii fiecărui obiect sau proces), constituind conținutul, motorul dezvoltării, cauza tuturor schimbărilor din univers, a evoluției de la inferior la superior. 2 (Îlav) În contradictie cu În opoziție cu... 3 (Îal) În dezacord cu... 4 (Fiz) Raport logic între două noțiuni, judecăți, concluzii, care se exclud reciproc. 5 Nepotrivire între idei sau fapte Si: contrazicere (1). 6 (Îs) Spirit de contradictieTendință a unor oameni de a contrazice pe ceilalți. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru CONTRADICȚIE: CONTRADÍCȚIE substantiv feminin 1. Categorie filozofică care reflectă raportul dintre laturile contrare ale oricărui obiect, proces sau fenomen, legătura internă a contrariilor, unitatea și lupta acestora. • (logică) Raport de contradicție = raport între două noțiuni (sau judecăți), dintre care una neagă cu totul pe cealaltă, conținutul noțiunii (sau judecății) care neagă rămânând însă nedeterminat; în contradicție (cu...) = în opoziție, în dezacord (cu...) 2. Nepotrivire, contrazicere (între idei sau fapte). [Gen. -iei, variantă contradicțiune substantiv feminin / conform latina contradictio, limba franceza contradiction]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru CONTRADICȚIE: CONTRADÍCȚIE substantiv feminin 1. raportul dintre laturile contrare ale oricărui obiect, proces sau fenomen, legătura internă a contrariilor, unitatea și lupta acestora. ♦ (logică) raport de contradictie = raport între două noțiuni (sau judecăți), dintre care una o neagă cu totul pe cealaltă, conținutul noțiunii (sau judecății) care neagă rămânând nedeterminat; în contradictie (cu) = în opoziție, în dezacord (cu)... 2. nepotrivire între idei sau fapte. (< limba franceza contradiction, latina contradictio) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CONTRADICȚIE: CONTRADÍCȚIE, contradicții, substantiv feminin 1. Situație a două lucruri care se opun. 2. (logică) Conjuncția unei propoziții și a negației sale. 3. Nepotrivire între idei, fapte etc. • Spirit de contradicție = tendință de a contrazice mereu pe ceilalți. • Locuţiune adverbiala În contradicție cu... = în opoziție sau în dezacord cu... – Din limba franceza contradiction, latina contradictio. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CONTRADICȚIE: CONTRADÍCȚIE contradictiei forme 1) Situație dintre fenomene, idei, expresii etc., care se contrazic reciproc. 2) Relație dintre obiectele și fenomenele din natură și societate constând în existența unor opoziții reciproce. 3) Lipsă de armonie; caracter opus. [articulat contradicția; genitiv dativ contradicției; silabe -ți-e] /<fr. contradiction, latina contradictio, contradictieonis Forme diferite ale cuvantului contradictie: contradictiei Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru contradicție: contradicți(un)e forme 1. acțiune de a contrazice; 2. opozițiunea sentimentelor sau a discursurilor cuiva: a admite contradicțiunea; 3. opozițiune între două sau mai multe lucruri: contradicțiune între vorbe și fapte. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru contradicție: contradícție substantiv feminin (silabe -ți-e), articulat contradícția (silabe -ți-a), genitiv dativ articulat contradícției; plural contradícții, articulat contradícțiile (silabe -ți-i-) Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru contradicție: contradícție (-ți-e) substantiv feminin, articulat contradícția (-ți-a), genitiv dativ articulat contradícției; plural contradícții, articulat contradícțiile (-ți-i-) Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CONTRADICȚIE: CONTRADICȚIE substantiv contrazicere, nepotrivire, (livresc) incongruență. (E o contradictie în ceea ce spui.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'CONTRADICTIE' contradeclarațiecontradeclarațiúnecontrademonstráreCONTRADEMONSTRÁȚIECONTRADÍCȚIEcontradicționálCONTRADICȚIÚNEcontradictórCONTRADICTORIALITÁTE |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL CONTRADICȚIE Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului contradicţie dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii 107 / V: contradicȚieiúne / Plural: contradicȚieii / Etimologie: franceza contradiction, lat contradictio] 1 Fiz Categorie care exprimă starea lăuntrică a tuturor obiectelor și proceselor corelația de unitate, legătura, coexistența și lupta laturilor, proprietăților și tendințelor contrare, proprii fiecărui obiect sau proces, constituind conținutul, motorul dezvoltării, cauza tuturor schimbărilor din univers, a evoluției de la inferior la superior. 2 Îlav În contradicȚie cu În opoziție cu. 6 Îs Spirit de contradicȚieTendință a unor oameni de a contrazice pe ceilalți. CONTRADÍCȚIE contradicȚiei forme 1 Situație dintre fenomene, idei, expresii etc. Contradiction, latina contradictio, contradicȚieonis. E o contradicȚie în ceea ce spui. E o contradicȚie în ceea ce spui. |
GRAMATICA cuvântului CONTRADICȚIE? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului contradicţie. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul CONTRADICȚIE poate fi: substantiv, verb, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE contradicţie? Vezi cuvântul contradicţie desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul contradicţie?[ con-tra-dic-ţi-e ] Se pare că cuvântul contradicţie are cinci silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL CONTRADICȚIE Inţelegi mai uşor cuvântul contradicţie dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexeContradicții antagoniste = contradicții la baza cărora stă lupta- de neîmpăcat dintre vechi și nou și care nu se pot rezolva decît prin distrugerea vechiului, constituind în același timp conținutul intern al procesului de dezvoltare, al transformării schimbărilor cantitative în schimbări calitative, Contradicțiile economice dintre oraș și sat în societatea capitalistă sînt contradicții antagoniste ▭ Contradicții neantagoniste = contradicții îndărătul cărora nu stau clase verb reflexiv:ăjmașe cu interese diametral opuse și a căror stingere se face prin dezvoltare lentă, fără a duce Ia conflicte antagoniste = în opoziție sau în dezacord cu Sens curent Nepotrivire între idei sau fapte, contrazicere, Spirit de contradicție = tendință a unor oameni de a contrazice totdeauna pe ceilalți = în opoziție sau în dezacord cu Spirit de contradicție = tendință a unor oameni de a contrazice totdeauna pe ceilalți logică Raport de contradicție = raport între două noțiuni sau judecăți, dintre care una neagă cu totul pe cealaltă, conținutul noțiunii sau judecății care neagă rămânând însă nedeterminat; în contradicție cu = în opoziție, în dezacord cu ♦ logică raport de contradictie = raport între două noțiuni sau judecăți, dintre care una o neagă cu totul pe cealaltă, conținutul noțiunii sau judecății care neagă rămânând nedeterminat; în contradictie cu = în opoziție, în dezacord cu Spirit de contradicție = tendință de a contrazice mereu pe ceilalți = în opoziție sau în dezacord cu |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL CONTRADICȚIE |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Ieșit din uz întrecere socialistă?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul contradicție are forma: contradícții
