 | as |
|
| Contractare [ con-trac-ta-re ] VEZI SINONIME PENTRU contractare PE ESINONIME.COM definiția cuvântului contractare în mai multe dicționareDefinițiile pentru contractare din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CONTRACTARE: CONTRACTÁRE1, contractări, substantiv feminin 1. Acțiunea de a contracta1; încheiere a unui contract, preluare a unei obligații, a unui angajament; (în special) încheiere a unui contract între stat și țăranii muncitori, privind schimbul între produsele agricole și produsele industriale. Trebuie folosită larg cooperația de consum, metoda contractării și alte forme de legături comerciale între oraș și sat verificate în practică. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 3-4, 82. Dacă săptămîna aceasta [tractoriștii] vor înfrînge împotrivirea tuturor pămînturilor ce le mai rămăseseră aicea, la Plopșor, vor realiza peste jumătate din contractări. MIHALE, O. 197. 2. Faptul de a lua bani cu împrumut cu îndeplinirea formelor legale. [Adunarea generală] aprobă contractările de împrumuturi, contractele de valorificare a produselor, contractele de asigurări și altele. STAT. GOSP. AGR. 42. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CONTRACTARE: CONTRACTARE s. 1. (juridic) încheiere. (contractare unei căsătorii.) 2. (fizică) contracție, stricțiune, (rar) contragere. (contractare a unui metalurgie) 3. contracție, strîngere, zgîrcire, (învechit) strînsoare, zgîrcitură. (contractare a unui mușchi.) 4. chircire, ghemuire, închircire, strîngere, zgîrcire. (contractare cuiva din cauza durerilor.) 5. crispare, crispație, încleștare. (contractare feței.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru contractare: contractáre substantiv feminin [Atestat: MDA ms / Plural: contractaretắri / Etimologie: contracta] 1 Încheiere a unui contract. 2 Preluare a unei obligații Si: contractat (2). 3 Molipsire. 4 Strângere. 5 Contracție (1). Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru CONTRACTARE: CONTRACTÁRE1 substantiv feminin Acțiunea de a contracta1 [în DN]. ♦ Formă de achiziționare bazată pe contracte. [< contracta1 – în DN]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CONTRACTARE: CONTRACTÁRE2, contractări, substantiv feminin Acțiunea de a (se) contracta2. 1. Contracție (1). Contractarea mușchilor. 2. Contracție (2). Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru CONTRACTARE: CONTRACTÁRE2 substantiv feminin Acțiunea de a (se) contracta2 [în DN] și rezultatul ei; contracție. [< contracta2 – în DN]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CONTRACTARE: CONTRACTÁRE contractareări forme 1) vezi A CONTRACTA. 2) Împrumut de bani cu îndeplinirea formelor legale. /v. a (se) contracta Forme diferite ale cuvantului contractare: contractareări Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CONTRACTARE: CONTRACTÁRE, contractări, substantiv feminin Acțiunea de a (se) contracta și rezultatul ei. – vezi contracta. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CONTRACTARE: CONTRACTÁRE, contractări, substantiv feminin Acțiunea de a (se) contracta și rezultatul ei. – vezi contracta. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru contractare: contractáre substantiv feminin, genitiv dativ articulat contractării; plural contractări Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru contractare: contractáre substantiv feminin, genitiv dativ articulat contractắrii; plural contractắri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'CONTRACTARE' CONTRACTÁBILcontractabilitáteCONTRACTÁNTcontractánteCONTRACTÁRECONTRACTÁTcontractézcontractíbilCONTRACTIBILITÁTE |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL contractare Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului contractare dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Contractare unei căsătorii. Contractare a unui metalurgie 3. Contractare a unui mușchi. Contractare cuiva din cauza durerilor. Contractare feței. Contractare unei căsătorii. Contractare a unui mușchi. Contractáre substantiv feminin [Atestat: MDA ms / Plural: contractaretắri / Etimologie: contracta] 1 Încheiere a unui contract. CONTRACTÁRE contractareări forme 1 vezi A CONTRACTA. |
GRAMATICA cuvântului contractare? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului contractare. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul contractare poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE contractare? Vezi cuvântul contractare desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul contractare?[ con-trac-ta-re ] Se pare că cuvântul contractare are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL contractare |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: ; în locuțiune adverbiala cu ghiotura?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul contractare are forma: contractări
