 | as |
|
| Contestație [ con-tes-ta-ți-e ] VEZI SINONIME PENTRU contestație PE ESINONIME.COM definiția cuvântului contestatie în mai multe dicționareDefinițiile pentru contestatie din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru contestație: contestație substantiv feminin [Atestat: RUSSO, S. 72/ V: contestatieiune / P: contestatieii / Etimologie: franceza contestation] 1 Contestare (1). 2 Împotrivire. 3 Ceartă. 4 Dezbatere. 5 Procedeu prin care o persoană se opune la executarea unei hotărâri judecătorești sau prin care se cere anularea acesteia. 6 (Ccr) Act întocmit în acest scop. 7 Plângere îndreptată către un organ ierarhic superior împotriva actelor ilegale, sau considerate nedrepte, comise de către un organ ierarhic inferior, prin care se solicită revizuirea sau anularea hotărârii respective. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CONTESTAȚIE: CONTESTÁȚIE, contestații, substantiv feminin Cale de atac prin care se face opunere la executarea unei hotărâri (judecătorești) sau prin care se cere anularea ei; (concret) act întocmit în acest scop. ♦ Plângere îndreptată către un organ ierarhic superior împotriva actelor ilegale (sau considerate nedrepte) comise de organul ierarhic inferior, fapt pentru care se solicită revizuirea sau anularea hotărârii respective. – Din limba franceza contestation, latina contestatio. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CONTESTAȚIE: CONTESTÁȚIE, contestații, substantiv feminin (De obicei în legătură cu verbul «a face» sau, mai rar, «a introduce») Cerere de anulare a executării unei hotărîri (judecătorești) pentru vicii de formă. A introdus contestație la tribunal. ▭ Contestațiile procurorului și părților interesate, în contra dispozițiunilor luate de președinte, sînt de competența aceluiași tribunal. B. O. 1953, 96. – Pronunțat: -ți-e. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CONTESTAȚIE: CONTESTÁȚIE, contestații, substantiv feminin Cale de atac prin opoziție la executarea unei hotărâri (judecătorești) sau prin care se cere anularea ei; (concret) act întocmit în acest scop. ♦ Plângere adresată unui organ administrativ ierarhic superior împotriva actelor considerate ca ilegale ale organului inferior pentru revizuirea sau anularea unei hotărâri. – Din limba franceza contestation, latina contestatio. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru CONTESTAȚIE: CONTESTÁȚIE substantiv feminin plângere, obiecție scrisă împotriva unei măsuri, a unei hotărâri judecătorești. • memoriu adresat unui organ ierarhic superior prin care se cere revizuirea sau anularea unui act ilegal comis de organul ierarhic inferior. (< limba franceza contestation, latina contestatio) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru CONTESTAȚIE: CONTESTÁȚIE substantiv feminin (juridic) Cerere de anulare a executării unei hotărâri pentru vicii de formă. ♦ Memoriu prin care se cere revizuirea sau anularea unui act, a unei măsuri etc. [Gen. -iei, variantă contestațiune substantiv feminin / conform limba franceza contestation, italiana contestazione, latina contestatio]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CONTESTAȚIE: CONTESTÁȚIE contestatiei forme Plângere îndreptată împotriva unei hotărâri. [articulat contestația; genitiv dativ contestației; silabe -ți-e] /<fr. contestation, latina contestatio, contestatieonis Forme diferite ale cuvantului contestatie: contestatiei Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru contestație: contestáție substantiv feminin (silabe -ți-e), articulat contestáția (silabe -ți-a), genitiv dativ articulat contestáției; plural contestáții, articulat contestáțiile (silabe -ți-i-) Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru contestație: contestáție (-ți-e) substantiv feminin, articulat contestáția (-ți-a), genitiv dativ articulat contestáției; plural contestáții, articulat contestáțiile (-ți-i-) Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru contestație: contestați(un)e forme 1. fapta de a contesta: contestațiune judiciară; 2. lucru contestat: dispută, desbatere. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CONTESTAȚIE: CONTESTAȚIE substantiv ( juridic) întîmpinare. (A înaintat o contestatie împotriva deciziei...) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'CONTESTATIE' CONTESTÁRECONTESTÁTCONTESTATÁRCONTESTATARÍSMCONTESTÁȚIECONTESTAȚIÚNEcontestatorCONTESTATORÍSMCONȚEȘTI 1. |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL CONTESTAȚIE Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului contestaţie dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii 72/ V: contestaȚieiune / P: contestaȚieii / Etimologie: franceza contestation] 1 Contestare 1. CONTESTÁȚIE contestaȚiei forme Plângere îndreptată împotriva unei hotărâri. Contestation, latina contestatio, contestaȚieonis. A înaintat o contestaȚie împotriva deciziei. A înaintat o contestaȚie împotriva deciziei. |
GRAMATICA cuvântului CONTESTAȚIE? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului contestaţie. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul CONTESTAȚIE poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE contestație? Vezi cuvântul contestație desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul contestație?[ con-tes-ta-ți-e ] Se pare că cuvântul contestație are cinci silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL CONTESTAȚIE |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Sodă caustică?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul contestație are forma: contestáții
