 | as |
|
| Contestare [ con-tes-ta-re ] VEZI SINONIME PENTRU contestare PE ESINONIME.COM definiția cuvântului contestare în mai multe dicționareDefinițiile pentru contestare din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CONTESTARE: CONTESTARE substantiv dezmințire, negare, negație, renegare, tăgadă, tăgăduială, tăgăduire, (învechit) tagă, tăgăduință. (contestare celor afirmate de cineva.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CONTESTARE: CONTESTÁRE, contestări, substantiv feminin Acțiunea de a contesta și rezultatul ei; tăgăduire, nerecunoaștere. – vezi contesta. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CONTESTARE: CONTESTÁRE, contestări, substantiv feminin Acțiunea de a contesta și rezultatul ei; tăgăduire, nerecunoaștere. – vezi contesta. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru contestare: contestáre substantiv feminin [Atestat: MAIORESCU, Hristos II, 208 / Plural: contestaretắri / Etimologie: contesta] 1 Nerecunoaștere. 2 Dezbatere. 3 Dispută. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru CONTESTARE: CONTESTÁRE substantiv feminin Acțiunea de a contesta; tăgăduire, nerecunoaștere. [< contesta]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru contestare: contestáre substantiv feminin, genitiv dativ articulat contestării; plural contestări Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru contestare: contestáre substantiv feminin, genitiv dativ articulat contestắrii; plural contestắri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'CONTESTARE' contéstCONTESTÁCONTESTÁBILcontestántCONTESTÁRECONTESTÁTCONTESTATÁRCONTESTATARÍSMCONTESTÁȚIE |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL contestare Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului contestare dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Contestare celor afirmate de cineva. Contestare celor afirmate de cineva. Contestáre substantiv feminin [Atestat: MAIORESCU, Hristos II, 208 / Plural: contestaretắri / Etimologie: contesta] 1 Nerecunoaștere. |
GRAMATICA cuvântului contestare? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului contestare. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul contestare poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE contestare? Vezi cuvântul contestare desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul contestare?[ con-tes-ta-re ] Se pare că cuvântul contestare are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL contestare |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Nici caldă, nici rece?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul contestare are forma: contestări
