 | as |
|
| Contemplator [ con-tem-pla-tor ] VEZI SINONIME PENTRU contemplator PE ESINONIME.COM definiția cuvântului contemplator în mai multe dicționareDefinițiile pentru contemplator din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CONTEMPLATÓR: CONTEMPLATÓR, -OÁRE, contemplatori, -oare, substantiv masculin și forme Cel care contemplă, care este cufundat în visare. Pe marginea rîului... aceste asidue contemplatoare (= sălciile) privesc... cosmica rostogolire a apelor. BOGZA, C. O. 210. Forme diferite ale cuvantului contemplator: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CONTEMPLATÓR: CONTEMPLATÓR, -OÁRE, contemplatori, -oare, substantiv masculin și forme Persoană care contemplă, care este cufundată în meditare, în visare. – Din limba franceza contemplateur, latina contemplator. Forme diferite ale cuvantului contemplator: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CONTEMPLATÓR: CONTEMPLATÓR, -OÁRE, contemplatori, -oare, substantiv masculin și forme Persoană care contemplă, care este cufundată în meditare, în visare. – Din limba franceza contemplateur, latina contemplator. Forme diferite ale cuvantului contemplator: -oÁre Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CONTEMPLATÓR: CONTEMPLATÓR contemplatoroáre (contemplatoróri, contemplatoroáre) m. și forme Persoană care contemplă; om înclinat spre simpla contemplare a vieții. /<fr. contemplateur, latina contemplator Forme diferite ale cuvantului contemplator: oáre Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru contemplator: contemplator, contemplatoroare smf, a [Atestat: CĂLINESCU, I, 275 / Plural: contemplatori, contemplatoroáre / Etimologie: franceza contemplateur, lat contemplator] 1-2 (Persoană) care contemplă. Forme diferite ale cuvantului contemplator: contemplatoroare Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru CONTEMPLATÓR: CONTEMPLATÓR, -OÁRE adjectiv, substantiv masculin și forme (Cel) care contemplă, care este cufundat în visare. [conform limba franceza contemplateur, latina contemplator]. Forme diferite ale cuvantului contemplator: -oÁre Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru CONTEMPLATÓR: CONTEMPLATÓR, -OÁRE adjectiv, substantiv masculin forme (cel) care contemplă, cufundat în visare. (< limba franceza contemplateur, latina contemplator) Forme diferite ale cuvantului contemplator: -oÁre Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CONTEMPLATOR: CONTEMPLATOR adjectiv contemplativ, meditativ, visător. (Fire contemplator.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru contemplator: *contemplatór, -oáre adjectiv Care contemplă. Forme diferite ale cuvantului contemplator: -oáre lacedem Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru contemplator: contemplatór substantiv masculin, plural contemplatóri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru contemplator: contemplatór substantiv masculin, plural contemplatóri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru contemplator: contemplator a. și m. care contemplă. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
CUVINTE APROPIATE DE 'CONTEMPLATOR' CONTEMPLATÍVcontemplativísmCONTEMPLATIVITÁTEcontemplatoáreCONTEMPLATÓRcontémpluCONTEMPORÁNCONTEMPORANEITÁTEcontemporaneizá |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL CONTEMPLATÓR Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului contemplator dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii CONTEMPLATÓR contemplatÓroáre contemplatÓróri, contemplatÓroáre m. Contemplator, contemplatÓroare smf, a [Atestat: CĂLINESCU, I, 275 / Plural: contemplatÓri, contemplatÓroáre / Etimologie: franceza contemplateur, lat contemplator] 1-2 Persoană care contemplă. Fire contemplatÓr. |
GRAMATICA cuvântului CONTEMPLATÓR? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului contemplator. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul CONTEMPLATÓR poate fi: substantiv, adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE contemplator? Vezi cuvântul contemplator desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul contemplator?[ con-tem-pla-tor ] Se pare că cuvântul contemplator are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL CONTEMPLATÓR |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Ca din condei?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul contemplator are forma: contemplatóri
