 | as |
|
| Conta [ con-ta ] VEZI SINONIME PENTRU conta PE ESINONIME.COM definiția cuvântului conta în mai multe dicționareDefinițiile pentru conta din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a conta (forma la infinitiv) A conta conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CONTA: CONTÁ, contez, verb I. intranzitiv 1. (Urmat de determinări introduse prin prepoziție «pe») A se încrede în cineva, a se bizui pe cineva sau pe ceva, a spera în ajutorul sau sprijinul cuiva sau a ceva. Agitatorul care vorbește numai el singur și nu dă voie oamenilor să spună ce au de spus, care nu se interesează de părerile acestora, nu poate conta pe succes. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2709. Biata Raluca! auzi, biata fată! să-i strice... tocmai monologul!... [Raluca:] Închipuiește-ți, dragă, tocmai scena pe care contam! CARAGIALE, O. III 8. 2. A reprezenta o valoare, a prezenta o importanță, a avea însemnătate, a intra în calcul. În regimul capitalist omul nu contează. 3. (Învechit, urmat de determinări introduse prin prepoziție «cu») A ține seamă de cineva. Să-l silim de a conta cu noi. ALECSANDRI, T. 1735. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CONTA: CONTA verb 1. a se baza, a se bizui, a se fundamenta, a se încrede, a se întemeia, a se sprijini, (învechit și regional) a se nădăi, (învechit) a se așeza, a se încredința, a se încumeta, a nădăjdui, a se semeți, a se stărui, (figurat) a miza, a se rezema. (Pe ce conta el ?) 2. a se baza, a se bizui, a se încrede, a se lăsa, a se sprijini. (Pot să conta pe tine?) 3. a interesa, (livresc) a importa. (Ce conta acest lucru, pe lîngă altele mai importante?) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru conta: contá [Atestat: GHICA, S. 457 / V: (înv) comptá / prezentul indicativ: contatéz / Etimologie: franceza compter, it contare] 1-2 verb tranzitiv, reflexiv: A (se) număra. 3 verb tranzitiv: A se bizui pe ceva sau pe cineva. 4 verb tranzitiv: A spera în ajutorul cuiva sau a ceva. 5 vi A avea valoare, însemnătate. 6 vi (Înv; cu determinări introduse prin prepoziția cu) A ține seama de cineva. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru CONTA: CONTÁ verb I. intr. 1. A se întemeia, a se baza, a se bizui (pe cineva sau ceva). 2. A avea valoare, importanță, însemnătate. [Variante compta verb I. / < italiana contare, limba franceza compter]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CONTA: CONTÁ, contez, verb I. intranzitiv 1. A se încrede în cineva, a se bizui pe cineva sau pe ceva. 2. A reprezenta o valoare, a avea însemnătate. – Din limba franceza compter, italiana contare. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru CONTA: CONTA, Iosif (1924-2006, n. Bîrzava, jud. Arad), dirijor român. În repertoriul său, numeroase lucrări românești. Directorul Filarmonicii din Ankara. Forme diferite ale cuvantului conta: iosif gîlbáj Definiție sursă: Dicționar enciclopedic |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru CONTA: CONTÁ verb intr. 1. a se bizui (pe), a se încrede (în). 2. a avea valoare, însemnătate. 3. a înregistra conturile (1). (< italiana contare, limba franceza compter) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru Conta: Conta (Vasile) ni. filozof român, a scris Încercări de Metafizică materialistă, Teoria Undulațiunii universale și a Fatalismului (1846-1884). Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru conță: cónță substantiv feminin [Atestat: I. Hristos IV, 27 / Plural: contațe / Etimologie: ucr кoнeк] 1 (Țes; Buc) 1 Resturi de pânză. 2 (Mpl) Capăt de pânză. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul de arhaisme și regionalisme dă următoarea definitie pentru conță: cónță, cónțe, substantiv feminin (regional) rămășiță de pânză; capăt zdrențuros al pânzei. Definiție sursă: Dicționar de arhaisme și regionalisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru conta: contá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu contéz, persoana a treia singular: el / ea și plural conteáză Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru conta: contá (a conta) verb, indicativ prezent 3 conteáză Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru contă: cóntă, vezi contabilitate Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
CUVINTE APROPIATE DE 'CONTA' CONSUNÁNTconsunántăConsusCONȚCONTÁCONTÁBILcontábil-șéfCONTABILICÉSCCONTABILITÁTE |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL contă Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului contă dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Pe ce contă el ? 2. Pot să contă pe tine? 3. Ce contă acest lucru, pe lîngă altele mai importante?. 457 / V: înv comptá / prezentul indicativ: contătéz / Etimologie: franceza compter, it contare] 1-2 verb tranzitiv, reflexiv: A se număra. Ce contă acest lucru, pe lângă altele mai importante?. Hristos IV, 27 / Plural: contățe / Etimologie: ucr кoнeк] 1 Țes; Buc 1 Resturi de pânză. Contá a contă verb, indicativ prezent 3 conteáză. |
GRAMATICA cuvântului contă? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului contă. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul contă poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE conta? Vezi cuvântul conta desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul conta?[ con-ta ] Se pare că cuvântul conta are două silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL contă |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A scoate sau a ajunge, a ieși la covrigi?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul conta se conjugă: ei ele conteáză
