 | as |
|
| Cont [ cont ] VEZI SINONIME PENTRU cont PE ESINONIME.COM definiția cuvântului cont în mai multe dicționareDefinițiile pentru cont din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CONT: CONT, conturi, substantiv neutru 1. Fiecare dintre,diviziunile operațiilor contabile dintr-o întreprindere, constînd în înregistrarea existenței și mișcărilor unui mijloc economic (materiale, numerar etc.), ale unui proces economic (de producție, de desfacere etc.) sau ale unei surse economice (finanțare, creditori etc.) pe o perioadă determinată. ♦ Evidența acestor operații, ținută într-o formă regulată (pe fișe sau în registre). întreprinderile de stat varsă beneficiile la conturi speciale la Banca R.P.R. Cont curent vezi curent. Cont de economii = evidență de valoarea economiilor realizate în regimul socialist de un muncitor într-o anumită perioadă. Conturile de economii contribuie la educarea comunistă a oamenilor muncii. ▭ Extras de cont vezi extras. 2. (În expresie) A trece la (sau în) cont = a înscrie la rubrica datoriilor. A cere (cuiva) cont = a trage (pe cineva) la răspundere, a cere socoteală. Vă cerem cont:...pentru Răpirea trudei noastre de milenii. TOMA, C. vezi 222. A da (cuiva) cont =a da lămuriri asupra faptelor sau intențiilor sale, a da socoteală, a da seama, a se justifica. Nu mi-ai spus ce ocupație ți-ai găsit. – Ce te interesează pe tine? izbucnește Haralambie Oanță. Mă privește pe mine și n-am să-ți dau contabilitate SAHIA, N. 95. A ține cont (de ceva) = a avea în vedere, a lua în considerare. Pe cont propriu = pe răspundere personală, din inițiativă și executare proprie, în mod independent. Ia hotărîri pe cont propriu. În contul (cuiva sau a ceva) = pentru (cineva sau ceva), pe seama (cuiva sau a ceva), (în economia socialistă, în legătură cu depășirile de plan) Multe întreprinderi și-au luat angajamentul să dea produse în contul anului viitor. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
 Ce inseamna? |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru cont: cont2 sn [Atestat: EMINESCU, N. 80 / V: (înv; după fr) compt, cónta, (înv; după it) conto / Plural: conturi/ Etimologie: franceza compte, it conto, cf ger Konto] 1 Socoteală scrisă alcătuită din două părți, debit și credit, care exprimă valoric, în ordine cronologică și sistematică, existența și mișcările unui anumit proces economic pe o perioadă de timp determinată. 2 Evidență a acestor operații. 3 (Lpl; îs) Curte de conturi Instituție superioară de stat însărcinată cu controlul și verificarea cheltuielilor publice. 4 (Îe) A trece Ia (sau în) cont A înscrie o notă de plată la rubrica datoriilor cuiva. 5 (Îe) A cere (cuiva) cont A trage pe cineva la răspundere pentru cele spuse sau făcute. 6 (Îe) A da (cuiva) cont A da cuiva lămuriri asupra faptelor sau socotelilor sale Si: a justifica. 7 (Fig) Seamă. 8 (Îe) A ține cont (de ceva) A lua ceva în considerare. 9 (îe) Pe cont propriu Pe propria răspundere. 10 (Îae) Independent. 11 (Îe) În contul (cuiva sau a ceva) Pentru cineva sau ceva. 12 (Fig; în poezia populară; lpl) Complicație. 13 Notă de plată. 14 (Îe) A vinde sau a cumpăra pe cont A vinde sau a cumpăra pe credit, pe datorie. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CONT: CONT, conturi, substantiv neutru 1. Instrument fundamental de stocare a datelor contabile, care exprimă valoric, în ordine cronologică și sistematică, existența și mișcările unui anumit mijloc economic pe o perioadă de timp determinată. • Cont bancar = cont deschis la o bancă pe numele unui client. ♦ Evidența acestor operații. 2. (În expresie) A trece la (sau în) cont = a înscrie la rubrica datoriilor o notă. A cere (cuiva) cont = a trage (pe cineva) la răspundere pentru cele spuse sau făcute. A da (cuiva) cont = a da (cuiva) lămuriri asupra faptelor sau intențiilor sale; a se justifica. A ține cont (de ceva) = a avea în vedere, a lua în considerare. Pe cont propriu = pe propria răspundere, în mod independent. În contul (cuiva sau a ceva) = pentru (cineva sau ceva), pe seama (cuiva sau a ceva). – Din limba franceza compte, italiana conto. conform germana Konto. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CONT: CONT conturi n. 1) Ansamblu de operații constând din debit și credit, care exprimă valoric existența și mișcarea unui mijloc sau proces economic într-o anumită perioadă de timp. cont bugetar. cont curent. cont personal. 2) Registru care conține astfel de operații. * A glumi (sau a face spirite) pe contul cuiva a lua în râs pe cineva; a-și bate joc. A ține cont de ceva a ține seama de ceva; a lua în considerație. A da cuiva cont de ceva a da cuiva socoteală de ceva; a se îndreptăți. Pe cont propriu din proprie inițiativă și pe răspunderea sa; din mijloace materiale personale. 3) Listă în care este trecut prețul unei consumații într-un local public. 4) Sumă de bani depusă la o casă de economii de o persoană. /<fr. compte Forme diferite ale cuvantului cont: conturi Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CONT: CONT, conturi, substantiv neutru 1. Socoteală scrisă alcătuită din două părți (debit și credit), care exprimă valoric, în ordine cronologică și sistematică, existența și mișcările unui anumit proces economic pe o perioadă de timp determinată. • Evidența acestor operații. 2. (În expresie) A trece la (sau în) cont = a înscrie la rubrica datoriilor o notă. A cere (cuiva) cont = a da (cuiva) lămuriri asupra faptelor sau intențiilor sale; a se justifica. A ține cont (de ceva) = a avea în vedere, a lua în considerare. Pe cont propriu = pe propria răspundere, în mod independent. În contul (cuiva sau a ceva) = pentru (cineva sau ceva), pe seama (cuiva sau a ceva). – Din limba franceza compte, italiana conto. conform germana Konto. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru cont: cont n., plural urĭ (în franceză compte, italiana conto, despre latina cómputus, cont, computare, a socoti la un locuțiune vezi acont, scont, deputat, imput). Socoteală, samă: a face contu cheltuĭelilor. Raport, samă: daŭ cont de însărcinarea mea. Pe cont, pe credit, pe datorie. Țin cont, ĭaŭ în samă, ĭaŭ act. Cont curent, contabilitate între doĭ inșĭ dintre care unu primește și dă banĭ p. cel-lalt. Înalta Curte de Conturĭ, așezămînt care verifică conturile administrațiunilor statuluĭ. – Fals compt. În est popular pe conta mea (ta, luĭ), pe contu meŭ (tăŭ, luĭ), cu baniĭ meĭ (tăĭ, luĭ). Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru CONT: CONT substantiv neutru 1. Fiecare dintre diviziunile operațiilor contabile ale unei întreprinderi, constând în înregistrarea cheltuielilor și a veniturilor pe o anumită perioadă. ♦ Evidența acestor operații. 2. A trece la (sau în) cont = a înscrie la rubrica datoriilor; a ține cont (de ceva) = a avea în vedere, a lua în considerare; pe cont propriu = pe proprie răspundere; independent. [< italiana conto, germana Konto, limba franceza compte]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru CONT: CONT substantiv neutru 1. operație contabilă cuprinzând cele două părți (debit și credit) care exprimă valoric (și cantitativ) existența și mișcările unui anumit proces economic pe o perioadă de timp. • evidența acestei operații. 2. a trece în cont = a înscrie la rubrica datoriilor; a ține cont (de ceva) = a lua în considerare; pe cont propriu = pe proprie răspundere. (< italiana conto, germana Konto, limba franceza compte) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru cont: cont (cónturi), substantiv neutru – Socoteală. – Variante (învechit) contă. It. conto sau germana Konto, sau limba franceza compte (secolul XIX). – derivat conta, verb (a socoti, a calcula); contabil, substantiv masculin, din limba franceza comptable; contabilitate, substantiv feminin, din limba franceza comptabilité; contuar (variantă comptuar, învechit cantoră), substantiv neutru, din limba franceza comptoir, variantă prin intermediul limba rusă kantora. Forme diferite ale cuvantului cont: cónturi Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru cont: cont n. 1. socoteală: a face un cont; cont curent, contabilitate între două persoane dintre care una primește și dă bani pentru cealaltă; Curtea de conturi, instituită pentru a verifica conturile administrațiunilor Statului; 2. figurat raport amănunțit, seamă: a da cont de o misiune; a ținea cont de purtarea sa (=fr. compte). Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CONȚ: CONȚ, conțuri, substantiv neutru (învechit) Grup de 24 de coli de hîrtie. vezi testea. Rogu-te, du-te... și cumpără un conț de hîrtie specială. CARAGIALE, O. VII 132. Mînjind o jumătate de conț pe toată ziua... scrie cum îi vine, fără să-și bată capul. NEGRUZZI, S. II 269. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru conț: conț (-ți), substantiv neutru – 1. Bucată, crîmpei, fragment. – 2. Teanc de cinci foi de hîrtie. în limba maghiara konc (Miklosich, Lexicon, 329; Cihac, II, 493; Gáldi, Dict., 120), din limba slavă (veche) kǫsŭ. Forme diferite ale cuvantului cont: cont-ți Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru conț: conț1 sn [Atestat: NOVACOVICIU, C. B. 6 / Plural: conturi / Etimologie: mg konc] 1 (Trs; Mol) Bucată. 2 (Reg) Halcă. 3 (Fig) Os. 4 (Înv) Teanc de 24 de coli de hârtie. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CONT: CONT s. 1. (contabilitate) partidă. (Mijloc economic înscris în cont.) 2. seamă, socoteală, (figurat) spate, spinare. (Cîte nu i se puneau în cont!) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru conț: 2) conț n., plural urĭ (ung. konc, conț, despre vechea slavă konsŭ, bucată. vezi cotonog). Moldova Testea. Transilvania Jiŭ. Bucată: un conț de plăcintă. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru conț: conț2 sn [Atestat: (a. 1819) URICARIUL VII, 80/16 / Plural: conti Etimologie: conți] (Îvp) Consul (3). Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CONȚ: CONȚ, conțuri, substantiv neutru (învechit) Grup de 24 de coli de hârtie. – Din limba maghiară konc. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CONȚ: CONȚ, conțuri, substantiv neutru (învechit) Grup de 24 de coli de hârtie. – Din limba maghiară konc. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru conț: conț n. Moldova testea: conț de hârtie. [Ung. KONC]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru conț: conț (învechit) substantiv neutru, plural cónțuri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru conț: conț substantiv neutru, plural cónțuri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru CONȚ: CONȚ substantiv verbal testea, topografie Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru cont: cont substantiv neutru, plural cónturi Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru conț: conț substantiv verbal TESTEA. topografie Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru cont: cont substantiv neutru, plural cónturi Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru conț: 1) conț m. vezi consul. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru cont: cont1 substantiv masculin vezi conte Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
CUVINTE APROPIATE DE 'CONT' CONSUNÁCONSUNÁNTconsunántăConsusCONȚCONTÁCONTÁBILcontábil-șéfCONTABILICÉSC |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL cont Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului cont dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii 80 / V: înv; după fr compt, cónta, înv; după it conto / Plural: conturi/ Etimologie: franceza compte, it conto, cf ger Konto] 1 Socoteală scrisă alcătuită din două părți, debit și credit, care exprimă valoric, în ordine cronologică și sistematică, existența și mișcările unui anumit proces economic pe o perioadă de timp determinată. 3 Lpl; îs Curte de conturi Instituție superioară de stat însărcinată cu controlul și verificarea cheltuielilor publice. 4 Îe A trece Ia sau în cont A înscrie o notă de plată la rubrica datoriilor cuiva. 5 Îe A cere cuiva cont A trage pe cineva la răspundere pentru cele spuse sau făcute. 6 Îe A da cuiva cont A da cuiva lămuriri asupra faptelor sau socotelilor sale Si: a justifica. 8 Îe A ține cont de ceva A lua ceva în considerare. 9 îe Pe cont propriu Pe propria răspundere. 11 Îe În contul cuiva sau a ceva Pentru cineva sau ceva. 14 Îe A vinde sau a cumpăra pe cont A vinde sau a cumpăra pe credit, pe datorie. CONT conturi n. Cont bugetar. Cont curent. Cont personal. * A glumi sau a face spirite pe contul cuiva a lua în râs pe cineva; a-și bate joc. A ține cont de ceva a ține seama de ceva; a lua în considerație. A da cuiva cont de ceva a da cuiva socoteală de ceva; a se îndreptăți. Pe cont propriu din proprie inițiativă și pe răspunderea sa; din mijloace materiale personale. 6 / Plural: conturi / Etimologie: mg konc] 1 Trs; Mol Bucată. Mijloc economic înscris în cont. Câte nu i se puneau în cont!. Mijloc economic înscris în cont. Cîte nu i se puneau în cont!. 1819 URICARIUL VII, 80/16 / Plural: conti Etimologie: conți] Îvp Consul 3. |
GRAMATICA cuvântului cont? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului cont. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul cont poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE cont? Vezi cuvântul cont desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul cont?[ cont ] Se pare că cuvântul cont are o silabă |
EXPRESII CU CUVÂNTUL cont Inţelegi mai uşor cuvântul cont dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexeCont de economii = evidență de valoarea economiilor realizate în regimul socialist de un muncitor într-o anumită perioadă În expresie A trece la sau în cont = a înscrie la rubrica datoriilor A cere cuiva cont = a trage pe cineva la răspundere, a cere socoteală A ține cont de ceva = a avea în vedere, a lua în considerare Pe cont propriu = pe răspundere personală, din inițiativă și executare proprie, în mod independent În contul cuiva sau a ceva = pentru cineva sau ceva, pe seama cuiva sau a ceva, în economia socialistă, în legătură cu depășirile de plan Multe întreprinderi și-au luat angajamentul să dea produse în contul anului viitor Cont bancar = cont deschis la o bancă pe numele unui client În expresie A trece la sau în cont = a înscrie la rubrica datoriilor o notă A cere cuiva cont = a trage pe cineva la răspundere pentru cele spuse sau făcute A da cuiva cont = a da cuiva lămuriri asupra faptelor sau intențiilor sale; a se justifica A ține cont de ceva = a avea în vedere, a lua în considerare Pe cont propriu = pe propria răspundere, în mod independent În contul cuiva sau a ceva = pentru cineva sau ceva, pe seama cuiva sau a ceva În expresie A trece la sau în cont = a înscrie la rubrica datoriilor o notă A cere cuiva cont = a da cuiva lămuriri asupra faptelor sau intențiilor sale; a se justifica A ține cont de ceva = a avea în vedere, a lua în considerare Pe cont propriu = pe propria răspundere, în mod independent În contul cuiva sau a ceva = pentru cineva sau ceva, pe seama cuiva sau a ceva A trece la sau în cont = a înscrie la rubrica datoriilor; a ține cont de ceva = a avea în vedere, a lua în considerare; pe cont propriu = pe proprie răspundere; independent A trece în cont = a înscrie la rubrica datoriilor; a ține cont de ceva = a lua în considerare; pe cont propriu = pe proprie răspundere |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL cont |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: în sintagma cheie de boltă sau de arc?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul conț are forma: cónțuri
