 | as |
|
| Consul [ con-sul ] VEZI SINONIME PENTRU consul PE ESINONIME.COM definiția cuvântului consul în mai multe dicționareDefinițiile pentru consul din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CÓNSUL: CÓNSUL, consuli, substantiv masculin 1. Agent diplomatic însărcinat într-o țară străină cu apărarea intereselor, mai ales comerciale, ale unui stat sau ale cetățenilor acestuia. Cornului... știa să explice cele mai subtile chestiuni. BART, E. 87. Îndată a apărut o barcă mare venind către noi, era caimacamul întovărășit de patru senatori... și de verb reflexiv:eo zece consuli. GHICA, S. 384. 2. (În republica romană) Fiecare dintre cei doi magistrați, aleși anual, care dețineau puterea executivă. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru consul: cónsul substantiv masculin [Atestat: DOSOFTEI, vezi S. II, 11/2 / V: (înv) consulsol, consulnul / Plural: consuli / Etimologie: lat, franceza consul] 1 (În Republica romană) Titlu al celor trei magistrați aleși anual, care dețineau puterea supremă. 2 Persoană care poartă acest titlu. 3 Persoană numită de un stat în funcție de șef al unei reprezentanțe oficiale cu rang de consulat în alt stat și care apără interesele economice, administrative și juridice ale statului pe care îl reprezintă. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru CÓNSUL: CÓNSUL substantiv masculin 1. Fiecare dintre cei doi magistrați care se alegeau anual în vechea Romă pentru a exercita puterea supremă. ♦ Fiecare dintre cei trei magistrați supremi care au guvernat Republica Franceză între 1799 și 1804. 2. Agent diplomatic însărcinat să reprezinte și să apere interesele administrativ-juridice și economice ale țării sale și ale compatrioților săi într-o țară străină. [< latina, limba franceza consul, conform germana Konsul]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru CÓNSUL: CÓNSUL substantiv masculin 1. (în Roma antică) fiecare dintre cei doi magistrați care se alegeau anual pentru a exercita puterea supremă. 2. fiecare dintre cei trei magistrați supremi care au guvernat Republica Franceză între 1799 și 1804. 3. agent diplomatic însărcinat să reprezinte și să apere interesele administrativ-juridice și economice ale țării sale și ale compatrioților săi într-o țară străină. (< latina, limba franceza consul) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CÓNSUL: CÓNSUL, consuli, substantiv masculin 1. (În republica romană) Titlul celor trei magistrați, aleși anual, care dețineau puterea supremă; persoană purtând acest titlu. 2. Persoană numită de un stat în funcția de șef al unei reprezentanțe oficiale cu rang de consulat în alt stat și care apără interesele economice, administrative și juridice ale unui stat, precum și pe cele ale cetățenilor acestuia. – Din limba franceza consul. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CÓNSUL: CÓNSUL, consuli, substantiv masculin 1. Reprezentant diplomatic numit de guvernul unei țări într-un alt stat pentru susținerea intereselor economice, administrative și juridice ale statului pe care îl reprezintă, precum și pe cele ale cetățenilor acestuia. 2. (În republica romană) Titlul celor doi magistrați, aleși anual, care dețineau puterea supremă; persoană purtând acest titlu. – Din latina, limba franceza consul. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru consul: *cónsul m., plural lĭ (latina cónsul, cónsulis). Numele celor doĭ prezidențĭ aĭ vechiĭ republicĭ romane și aĭ celor treĭ prezidențĭ aĭ primeĭ republicĭ franceze de la anu VIII pînă la Imperiŭ (1799-1804). Astăzĭ, agent care, în străinătate, apăra supușii statuluĭ care l-a trimes. (E maĭ mic de cît ministru plenipotențiar). – in limbaj vulgar sau argou / jargou conț. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru consul: cónsul (cónsuli), substantiv masculin – Șef al unei reprezentanțe diplomatice. – Mr. consul (< italiana ). latina consul (secolul XVIII). – derivat consular, adjectiv, din latina consularis; consulat, substantiv neutru, din limba franceza consulat. Cuvîntul a intrat în limba română cu primele consulate (rus, 1782; austriac, 1783; francez, prin 1794; englez, 1802; prusiac, 1818). Forme diferite ale cuvantului consul: cónsuli Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CÓNSUL: CÓNSUL consuli m. 1) istorie (în Roma antică, în Franța) Titlu dat magistraților care dețineau puterea executivă supremă. 2) Agent diplomatic cu misiunea de a apăra interesele compatrioților săi din străinătate și a statului pe care îl reprezintă. /<lat., limba franceza consul Forme diferite ale cuvantului consul: consuli Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CONSUL: CONSUL substantiv (istorie) (învechit) ipat. (consul în antichitate.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru consul: cónsul substantiv masculin, plural cónsuli Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru consul: cónsul substantiv masculin, plural cónsuli Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'CONSUL' consubstanțiațiúneconsubstanțiézCONSUETUDINÁRCONSUETÚDINECÓNSULCONSULÁRCONSULÁTconsuléntCONSÚLT |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL consul Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului consul dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii II, 11/2 / V: înv consulsol, consulnul / Plural: consuli / Etimologie: lat, franceza consul] 1 În Republica romană Titlu al celor trei magistrați aleși anual, care dețineau puterea supremă. CÓNSUL consuli m. Consul în antichitate. Consul în antichitate. |
GRAMATICA cuvântului consul? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului consul. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul consul poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE consul? Vezi cuvântul consul desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul consul?[ con-sul ] Se pare că cuvântul consul are două silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL consul |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A face danie cuiva?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul consul are forma: cónsuli
