|
Constrânge [ con-strân-ge ] VEZI SINONIME PENTRU constrânge PE ESINONIME.COM definiția cuvântului constrange în mai multe dicționareDefinițiile pentru constrange din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:Verbul: a constrânge (forma la infinitiv) A constrânge conjugat la timpul prezent:
|
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CONSTRẤNGE: CONSTRẤNGE, constrấng, verb III. tranzitiv A sili pe cineva să facă un lucru pe care nu l-ar face de bunăvoie; a forța, a obliga; a soma. [perfectul simplu constrânsei, participiu constrâns] – Con1- + strânge (după limba franceza contraindre). conform latina constringere. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CONSTRẤNGE: CONSTRẤNGE, constrấng, verb III. tranzitiv A sili pe cineva să facă un lucru; a forța, a obliga; a soma. [perfectul simplu constrânsei, participiu constrâns] – Con1- + strânge (după limba franceza contraindre). conform latina constringere. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru CONSTRÂNGE: CONSTRÂNGE verb III. trecut A sili, a obliga (pe cineva) să facă ceva; a forța. [P.i. constrâng, perfect simplu -strânsei, participiu -strâns. / < con- + strânge, după latina constringere, limba franceza contraindre]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru CONSTRẤNGE: CONSTRẤNGE verb trecut a sili, a obliga (pe cineva) să facă ceva; a forța. (< latina constringere, după limba franceza contraindre) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru constrânge: constrânge vezi 1. a sili pe cineva a face ceva; 2. a îndatora pe cale juridică. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru constrânge: constrânge verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele constrâng Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'CONSTRANGE' CONSTITUTÍVCÓNȘTIUconștiútCONSTRÂNGĂTÓRCONSTRẤNGECONSTRẤNGERECONSTRẤNSconstríctCONSTRÍCȚIE |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL constrânge Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului constrânge dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii L-a constrânge să vorbească. M-a constrânge la inactivitate. |
GRAMATICA cuvântului constrânge? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului constrânge. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul constrânge poate fi: verb, |
CUM DESPART ÎN SILABE constrânge? Vezi cuvântul constrânge desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul constrânge?[ con-strân-ge ] Se pare că cuvântul constrânge are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL constrânge |
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A-i ajunge cuiva cuțitul la os?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
|