|
Constitutiv [ con-sti-tu-tiv ] VEZI SINONIME PENTRU constitutiv PE ESINONIME.COM definiția cuvântului constitutiv în mai multe dicționareDefinițiile pentru constitutiv din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CONSTITUTIV: CONSTITUTÍV, -Ă, constitutivi, -e, adjectiv Care intră în compunerea unui lucru, reprezintă un element important din structura lui, face parte din esența lui. Meritele nepieritoare ale lui Engels în «Anti-Duhring» constau în dezvoltarea strălucită într-o formă sistematică a celor trei părți constitutive ale marxismului-filozofia, economia politică și socialismul. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 360, 2/1. Natura intră ca element constitutiv în multe din poeziile lui Coșbuc. GHEREA, ST. Hristos III 296. Forme diferite ale cuvantului constitutiv: constitutiv-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru constitutiv: constitutív, constitutivă a [Atestat: EMINESCU, N. 84 / Plural: constitutivi, constitutive / Etimologie: franceza constitutif] 1 Care intră în alcătuirea unui lucru. 2 Care reprezintă un element esențial din structura unui lucru. Forme diferite ale cuvantului constitutiv: constitutivă Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CONSTITUTIV: CONSTITUTÍV, -Ă, constitutivi, -e, adjectiv Care intră în compunerea unui lucru, care reprezintă un element esențial din structura lui; alcătuitor. – Din limba franceza constitutif. Forme diferite ale cuvantului constitutiv: constitutiv-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru constitutiv: *constitutív, -ă adjectiv (despre latina constitus, constituit, cu sufixu -iv; limba franceza -tif). Care servește la constituirea unuĭ lucru: părțile constitutive ale unuĭ lucru. Forme diferite ale cuvantului constitutiv: constitutiv-ă lacedemoni Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CONSTITUTIV: CONSTITUTIV adjectiv 1. alcătuitor, component, constituent, formativ, (rar) structural, (învechit) compozant, compunător. (Element constitutiv.) 2. integrant. (Parte constitutiv din ceva.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru CONSTITUTIV: CONSTITUTÍV, -Ă adjectiv care intră în componența unui lucru, care reprezintă un element esențial în structura lui; constituent. (< limba franceza constitutif) Forme diferite ale cuvantului constitutiv: constitutiv-Ă Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru CONSTITUTIV: CONSTITUTÍV, -Ă adjectiv Care intră în componența unui lucru, care reprezintă un element esențial în structura lui. [< limba franceza constitutif]. Forme diferite ale cuvantului constitutiv: constitutiv-Ă Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CONSTITUTIV: CONSTITUTÍV, -Ă, constitutivi, -e, adjectiv Care intră (ca element esențial) în structura unui lucru; alcătuitor. – Din limba franceza constitutif. Forme diferite ale cuvantului constitutiv: constitutiv-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CONSTITUTIV: CONSTITUTÍV constitutivă (constitutivi, constitutive) Care constituie un întreg. Elemente constitutive. <fr. constitutif Forme diferite ale cuvantului constitutiv: constitutivă Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru constitutiv: constitutív adjectiv masculin, plural constitutívi; forme singular constitutívă, plural constitutíve Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru constitutiv: constitutív adjectiv masculin, plural constitutívi; forme constitutívă, plural constitutíve Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru constitutiv: constitutiv a. ce servă de fundament, de bază esențială unui lucru. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
CUVINTE APROPIATE DE 'CONSTITUTIV' constituționalizáconstituționalizáreCONSTITUȚIONALIZÁTCONSTITUȚIÚNECONSTITUTÍVCÓNȘTIUconștiútCONSTRÂNGĂTÓRCONSTRẤNGE |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL CONSTITUTIV Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului constitutiv dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Constitutív, constitutivă a [Atestat: EMINESCU, N. 84 / Plural: constitutivi, constitutive / Etimologie: franceza constitutif] 1 Care intră în alcătuirea unui lucru. Element constitutiv. Parte constitutiv din ceva. CONSTITUTÍV constitutivă constitutivi, constitutive Care constituie un întreg. Elemente constitutive. Parte constitutiv din ceva. |
GRAMATICA cuvântului CONSTITUTIV? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului constitutiv. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul CONSTITUTIV poate fi: adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE constitutiv? Vezi cuvântul constitutiv desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul constitutiv?[ con-sti-tu-tiv ] Se pare că cuvântul constitutiv are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL CONSTITUTIV |
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Din joi în paști?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
|