 | as |
|
| Constituţie [ con-sti-tu-ţi-e ] VEZI SINONIME PENTRU constituţie PE ESINONIME.COM definiția cuvântului constitutie în mai multe dicționareDefinițiile pentru constitutie din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CONSTITUȚIE: CONSTITÚȚIE2, constituții, substantiv feminin Lege fundamentală a unui stat, care cuprinde principiile de bază ale organizării lui, stabilește drepturile și datoriile fundamentale ale cetățenilor, sistemul electoral, organizarea organelor supreme și locale etc., reflectînd în întregime structura socială respectivă. Constituția este înregistrarea, și fixarea legislativă a cuceririlor care au fost deja obținute și asigurate. STALIN, PROBL. LEN. 542. Constituția din 1923 era expresia caracterului antinațional al regimului burghezo-moșieresc, a politicii de infeudare a țării față de puterile imperialiste occidentale, de scoatere la mezat la tejgheaua capitalului internațional a independenței și suveranității de stat a Romîniei. GHEORGHIU-DEJ, articulat cuvânt 683. Constituția din 1948, făurită în primele luni după proclamarea Republicii Populare Romîne, corespundea unei etape în care procesul revoluționar de transformare a țării nocstre se afla abia în germene sau într-un stadiu inițial. GHEORGHIU-DEJ, articulat cuvânt 684. Pentru prima oară [în 1952] Constituția Republicii Populare Romîne înscrie rolul partidului nostru în viața politică și de stat a țării. GHEORGHIU-DEJ, articulat cuvânt 697. – Pronunțat: -ți-e. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru CONSTITUȚIE: CONSTITÚȚIE (< limba franceza , latina) substantiv feminin I. 1. Totalitatea particularităților morfologice, funcționale și psihologice ale unui individ; este condiționată ereditar de și ontogenetic și determină caracterul reacțiilor față de acțiunea agenților externi; structură, alcătuire. 2. Conformație. II. Legea fundamentală a unui stat, care reflectă stadiul de dezvoltare socială, economică și politică a acestuia la un moment dat, stabilind forma de guvernămînt și organizare statală, precum și drepturile și obligațiile fundamentale ale cetățenilor. Prima constitutie a fost Constituția americană de la 1787, urmată de Constituția franceză de la 1791. În secolul 19 și la începutul secolul 20, constituția scrisă s-a generalizat în Europa și Asia, iar mai apoi și în Africa. În România, prima constitutie a fost adoptată la 1866. Au urmat constitutie de la 1923 și 1938. Alte constitutie au fost adoptate în anii 1948, 1952, 1965, 1991. Definiție sursă: Dicționar enciclopedic |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru constituție: constitúție substantiv feminin [Atestat: ZILOT, cronologie 352 / V: (înv) constitutieútă, constitutieiúne / Plural: constitutieii / Etimologie: franceza constitution] 1 (Înv) Constituire (1). 2 (Înv) Constituire (3). 3 Structură fizică a unui corp. 4 Ansamblu de elemente care constituie un întreg. 5 Totalitate a particularităților morfologice, funcționale și psihologice ale unui individ. 6 Structură fizică generală a corpului omenesc. 7 Lege fundamentală a unui stat, învestită cu o forță juridică superioară celorlalte legi, prin care sunt fixate modalitățile de încredințare și de exercitare a puterii, drepturile și îndatoririle cetățenilor, constituirea și funcționarea organelor centrale și locale de stat, raporturile dintre ele sau raporturile acestora cu cetățenii etc. 8 (Jur) Stabilire a unei rente sau dote. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CONSTITUȚIE: CONSTITÚȚIE, constituții, substantiv feminin 1. Totalitatea particularităților morfologice, funcționale și psihologice ale unui individ; structură fizică generală a corpului omenesc. 2. Lege fundamentală a unui stat, învestită cu o forță juridică superioară celorlalte legi, care cuprinde principiile esențiale ale organizării lui, stabilește drepturile și datoriile principale ale cetațenilor, sistemul electoral, organizarea organelor supreme și locale etc., reflectând astfel stadiul de dezvoltare socială, economică și politică la un moment dat a statului respectiv. [Variante: constituțiúne substantiv feminin] – Din limba franceza constitution, latina constitutio, -onis. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru CONSTITUȚIE: CONSTITÚȚIE substantiv feminin I. Structura fizică a unui corp, a unui organism; alcătuire, structură. ♦ Compoziție, ansamblu de elemente care constituie un întreg. II. Lege fundamentală a unui stat, în care sunt consemnate principiile de bază ale organizării lui, drepturile și îndatoririle fundamentale ale cetățenilor, sistemul electoral etc. [Gen. -iei, variantă constituțiune substantiv feminin / conform latina constitutio, limba franceza constitution, limba rusă konstituțiia]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru constituție: constituți(un)e forme 1. totalitatea elementelor esențiale, compozițiunea lucrurilor: constituțiunea corpurilor; 2. temperamentul unei persoane: constituțiune robustă; 3. legea fundamentală a unei țări care determină datoriile și drepturile cetățenilor și ale guvernului: Constituiiunea română, introdusă și întocmită după modelul celei belgiene din 1866, fu modificată în anii 1870, 1884 și în 1917 la Iași. vezi convențiune. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CONSTITUȚIE: CONSTITÚȚIE1 substantiv feminin (De obicei urmat de determinări calitative) Structură fizică generală a corpului omenesc. Fusese de o constituție puternica, voinic și tînăr. PĂUN-PINCIO, P. 113. De o statură microscopică... și de o constituție foarte delicată. NEGRUZZI, S. I 206. • (Glumeț) Un țînțar nervos și foarte Slab de constituție În zadar verb reflexiv:ea să ia parte Și el la discuție. TOPÎRCEANU, S. A. 64. – Pronunțat: -ți-e. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru CONSTITUȚIE: CONSTITÚȚIE substantiv feminin I. 1. totalitatea particularităților morfologice, funcționale și psihologice ale unui individ. 2. conformație; arhitectură (3). II. lege fundamentală a unui stat, care stabilește principiile de bază ale organizării lui, drepturile și îndatoririle fundamentale ale cetățenilor, sistemul electoral, organizarea organelor supreme și locale (< limba franceza constitution, latina constitutio) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CONSTITUȚIE: CONSTITÚȚIE, constituții, substantiv feminin 1. Totalitatea particularităților morfologice, funcționale și psihologice ale unui individ. ♦ Conformație. 2. Lege fundamentală a unui stat, care stabilește forma de guvernământ și de organizare statală, precum și drepturile și obligațiile fundamentale ale cetățenilor. [Variante: constituțiúne substantiv feminin] – Din limba franceza constitution, latina constitutio, -onis. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CONSTITUȚIE: CONSTITÚȚIE2 constitutiei forme 1) Lege fundamentală a unui stat care determină forma de guvernământ, structura social-economică și politică, modul de organizare și de funcționare a organelor de stat, drepturile esențiale și obligațiile cetățenilor. 2) Broșură care cuprinde această lege. [articulat constituția; genitiv dativ constituției; silabe -ți-e] /<fr. constitution, latina constitutio, constitutieonis Forme diferite ale cuvantului constitutie: constitutiei Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CONSTITUȚIE: CONSTITÚȚIE1 constitutiei forme 1) Mod de constituire a elementelor unui întreg; structură; factură; compoziție; componență. 2) Ansamblu de particularități morfologice, funcționale și psihologice ale unui om. 3) Aspect general; formă exterioară; confirmație; configurație. constitutiea corpului. [articulat constituția; genitiv dativ constituției; silabe -ți-e] /<fr. constitution, latina constitutio, constitutieonis Forme diferite ale cuvantului constitutie: constitutiei Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CONSTITUȚIE: CONSTITUȚIE s. I. conformație, factură, fizic, natură, structură, (învechit) temperament. (De o constitutie delicată sau robustă.) II. (POLITICĂ) (învechit) statut. (constitutie lui Cuza.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru constituție: constitúție (structură, lege) (-ți-e) substantiv feminin, articulat constitúția (-ți-a), genitiv dativ articulat constitúției; plural constitúții, articulat constitúțiile (-ți-i-) Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru constituție: constitúție substantiv feminin (silabe -ți-e), articulat constitúția (silabe -ți-a), genitiv dativ articulat constitúției; plural constitúții, articulat constitúțiile (silabe -ți-i-) Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'CONSTITUTIE' constituitórconstitútconstitútăConstitúțiaCONSTITÚȚIECONSTITUȚIONÁLCONSTITUȚIONALÍSMCONSTITUȚIONALÍSTCONSTITUȚIONALITÁTE |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL constituție Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului constituție dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Constitúție substantiv feminin [Atestat: ZILOT, cronologie 352 / V: înv constituțieútă, constituțieiúne / Plural: constituțieii / Etimologie: franceza constitution] 1 Înv Constituire 1. CONSTITÚȚIE2 constituției forme 1 Lege fundamentală a unui stat care determină forma de guvernământ, structura social-economică și politică, modul de organizare și de funcționare a organelor de stat, drepturile esențiale și obligațiile cetățenilor. Constitution, latina constitutio, constituțieonis. CONSTITÚȚIE1 constituției forme 1 Mod de constituire a elementelor unui întreg; structură; factură; compoziție; componență. Constituțiea corpului. Constitution, latina constitutio, constituțieonis. De o constituție delicată sau robustă. Constituție lui Cuza. De o constituție delicată sau robustă. Constituție lui Cuza. |
GRAMATICA cuvântului constituție? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului constituție. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul constituție poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE constituţie? Vezi cuvântul constituţie desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul constituţie?[ con-sti-tu-ţi-e ] Se pare că cuvântul constituţie are cinci silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL constituție |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Chimie organică?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul constituție are forma: constitúții
