 | as |
|
| Consonanţă [ con-so-nan-ţă ] VEZI SINONIME PENTRU consonanţă PE ESINONIME.COM definiția cuvântului consonanta în mai multe dicționareDefinițiile pentru consonanta din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru CONSONANȚĂ: CONSONÁNȚĂ substantiv feminin 1. (muzică) Unire, îmbinare armonioasă de sunete. ♦ Uniformitate sau similitudine a sunetului final din două sau mai multe cuvinte. 2. (figurat) Acord, înțelegere, potrivire de opinii. [conform limba franceza consonance, latina consonantia, italiana consonanza]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CONSONANȚĂ: CONSONÁNȚĂ, consonanțe, substantiv feminin 1. (muzică) Raport între două sau mai multe sunete care generează o sonoritate armonioasă, plăcută, într-un context sociocultural dativ 2. figurat Potrivire de idei, de păreri; înțelegere, acord. – Din limba franceza consonance. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru consonanță: consonánță substantiv feminin [Atestat: MAIORESCU, Hristos I, 332 / V: (înv) -sun- / Plural: consonantațe / Etimologie: franceza consonance] 1 (Muz) Combinare armonioasă a unor sunete de înălțimi diferite. 2 Potrivire de păreri Si: acord, înțelegere. 3 Identitate a terminației la două cuvinte. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru consonanță: *consonánță forme, plural e (latina consonantia, despre con-, împreună, și sonare, a suna. vezi asonanță. Cp. cu sin-fonie). Unirea a doŭă sunete plăcute urechiĭ. Identitate de sunete în terminațiunea cuvintelor saŭ a frazelor. Concordanță. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru CONSONANȚĂ: CONSONÁNȚĂ substantiv feminin 1. (muzică) îmbinare armonioasă de sunete. • asemănare a sunetelor finale din două sau mai multe cuvinte. 2. (figurat) acord, înțelegere, potrivire de opinii. (< limba franceza consonance, latina consonantia) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CONSONANȚĂ: CONSONÁNȚĂ, consonanțe, substantiv feminin 1. (muzică; în opoziție cu disonanță) Unire, combinare – armonioasă a două sau a mai multor sunete. 2. figurat Acord, potrivire de vederi. A fi în deplină consonanță cu cineva. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CONSONANȚĂ: CONSONÁNȚĂ, consonanțe, substantiv feminin 1. (muzică) Unire, combinare armonioasă a două sau a mai multor sunete de înălțimi diferite. 2. figurat Potrivire de idei, de păreri; înțelegere, acord. – Din limba franceza consonance. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul religios dă următoarea definitie pentru consonantă: consonántă, consonante substantiv feminin Semn în muzica bisericească psaltică, pus pe lângă o notă spre a-i determina un mod particular de intonare. – Din latina consonans, -ntis, limba franceza consonant. Definiție sursă: Dicționar religios |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CONSONANȚĂ: CONSONÁNȚĂ consonantae forme 1) Ansamblu de sunete armonioase. 2) Uniformitate de sunete finale a două sau a mai multor cuvinte. 3) Succesiune de sunete. /<fr. consonance Forme diferite ale cuvantului consonanta: consonantae Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru consonantă: consonántă substantiv feminin [Atestat: MAIORESCU, Hristos II, 6 / V: (Trs, înv) consonantant / Plural: consonantate / Etimologie: lat consonans, -tis] (Rar) Consoană (1). Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru consonanță: consonanță forme 1. acordul sunetelor muzicale; 2. gramatică uniformitate de sunet în terminațiunea vorbelor. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru consonanță: consonanță substantiv verbal ACORD. CONCORDANȚĂ. CONFORMITATE. CORESPONDENȚĂ. POTRIVEALĂ. POTRIVIRE. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru CONSONANTĂ: CONSONÁNTĂ substantiv feminin (Rar) Consoană. [< latina consonans, conform germana Konsonant, italiana consonante]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CONSONANTĂ: CONSONANTĂ substantiv (fonetică) consoană, (învechit) neglasnică, soglasnică. (Vocale și consonanta.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CONSONANTĂ: CONSONÁNTĂ, consonante, substantiv feminin (Rar) Consoană. – Din latina consonans, -ntis. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CONSONANTĂ: CONSONÁNTĂ, consonante, substantiv feminin (Rar) Consoană. – Din latina consonans, -ntis. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CONSONANȚĂ: CONSONANȚĂ substantiv (muzică) acord, armonie, unisonanță. (consonanta sunetelor.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru consonantă: consonántă (învechit) substantiv feminin, genitiv dativ articulat consonántei; plural consonánte Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru consonanță: consonánță substantiv feminin, genitiv dativ articulat consonánței; plural consonánțe Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru consonanță: consonánță substantiv feminin, genitiv dativ articulat consonánței; plural consonánțe Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Consonanță: Consonanță ≠ distonanță, discordanță, disonanță Definiție sursă: Dicționar de antonime |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru CONSONANTĂ: CONSONÁNTĂ substantiv feminin consoană. (< germana Konsonant) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CONSONANTĂ: CONSONÁNTĂ, consonante, substantiv feminin (Rar) Consoană. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru consonantă: consonántă substantiv feminin → sonantă Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru CONSONANTĂ: CONSONÁNTĂ substantiv verbal consoană. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru CONSONANȚĂ: CONSONÁNȚĂ substantiv verbal acord. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru consonantă: consonantă forme vezi consoană. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
CUVINTE APROPIATE DE 'CONSONANTA' CONSOMÉUCONSOMMÉCONSONÁCONSONÁNTCONSONÁNȚĂCONSONÁNTICCONSONANTÍSMconsonantizáCONSONANTIZÁRE |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL consonantă Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului consonantă dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Consonánță substantiv feminin [Atestat: MAIORESCU, Hristos I, 332 / V: înv -sun- / Plural: consonantățe / Etimologie: franceza consonance] 1 Muz Combinare armonioasă a unor sunete de înălțimi diferite. CONSONÁNȚĂ consonantăe forme 1 Ansamblu de sunete armonioase. Consonántă substantiv feminin [Atestat: MAIORESCU, Hristos II, 6 / V: Trs, înv consonantănt / Plural: consonantăte / Etimologie: lat consonans, -tis] Rar Consoană 1. Vocale și consonantă. Consonantă sunetelor. |
GRAMATICA cuvântului consonantă? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului consonantă. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul consonantă poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE consonanţă? Vezi cuvântul consonanţă desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul consonanţă?[ con-so-nan-ţă ] Se pare că cuvântul consonanţă are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL consonantă |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Nici călare, nici pe jos?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul consonantă are forma: consonánte
