eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție consonant


PROPOZIȚIISINONIME GRAMATICĂSILABE
Consonant [ con-so-nant ]
VEZI SINONIME PENTRU consonant PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului consonant în mai multe dicționare

Definițiile pentru consonant din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CONSONANT:
CONSONÁNT consonanttă (consonantți, consonantte)

1) (despre acorduri) Care produce consonanțe; format din consonanțe; armonios. Acord consonant. Interval consonant. Fraze consonantte.

2) (despre cuvinte) Care are o terminație asemănătoare cu a altui cuvânt. /<lat. consonans, consonantntis, limba franceza consonant
Forme diferite ale cuvantului consonant: consonanttă

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

consonant
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru consonant:
consonánt2, consonantă a [Atestat: MAIORESCU, Hristos II, 6 / V: consonantsunconsonant / Plural: consonantnți, consonante / Etimologie: lat consonans, -tis, franceza consonant] 1 (Muz; despre acorduri) Care este format din consonanțe Si: armonios. 2 (despre cuvinte) Care are o terminație asemănătoare cu a altui cuvânt.
Forme diferite ale cuvantului consonant: consonantă

Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

CONSONANT
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CONSONANT:
CONSONÁNT, -Ă, consonanți, -te, adjectiv (muzică; despre acorduri) Care este format din consonanțe (1); armonios.
♦ (lingvistică; despre cuvinte) Care are o terminație asemănătoare cu a altui cuvânt.

– Din latina consonans, -tis, limba franceza consonant.
Forme diferite ale cuvantului consonant: consonant-Ă

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

CONSONANT
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CONSONANT:
CONSONÁNT, -Ă, consonanți, -te, adjectiv (muzică; despre acorduri) Care este format din consonanțe (1); armonios.
♦ (Despre cuvinte) Care are o terminație asemănătoare cu a altui cuvânt.

– Din latina consonans, -tis, limba franceza consonant.
Forme diferite ale cuvantului consonant: consonant-Ă

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

CONSONANT
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru CONSONANT:
CONSONÁNT, -Ă adjectiv (muzică; despre acorduri) Format din consonanțe; armonios.
♦ (Despre cuvinte) Care au o terminație asemănătoare. [conform latina consonans, limba franceza consonant, italiana consonante].
Forme diferite ale cuvantului consonant: consonant-Ă

Definiție sursă: Dicționar de neologisme

CONSONANT
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru CONSONANT:
CONSONÁNT, -Ă adjectiv (muzică; despre intervale, acorduri) format din consonanțe; armonios.
       • (despre cuvinte) care au o terminație asemănătoare. (< limba franceza consonant, latina consonans)
Forme diferite ale cuvantului consonant: consonant-Ă

Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

CONSONANT
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CONSONANT:
CONSONÁNT, -Ă, consonanți, -te, adjectiv (muzică; despre acorduri, în opoziție cu disonant) Care e format din consonanțe; armonios.
Forme diferite ale cuvantului consonant: consonant-Ă

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

consonant
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru consonant:
consonánt adjectiv masculin, plural consonánți; forme singular consonántă, plural consonánte
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

consonant
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru consonant:
consonánt adjectiv masculin, plural consonánți; forme consonántă, plural consonánte
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

CONSONANT
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CONSONANT:
CONSONANT adjectiv (muzică) armonios. (Acord consonant.)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

consonant
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru consonant:
consonánt1 sn vezi consonantă
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a


CUVINTE APROPIATE DE 'CONSONANT'
CONSOMÉCONSOMÉUCONSOMMÉCONSONÁCONSONÁNTCONSONÁNȚĂCONSONÁNTICCONSONANTÍSMconsonantizá

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL consonant
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului consonant dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
CONSONÁNT consonanttă consonantți, consonantte 1 despre acorduri Care produce consonanțe; format din consonanțe; armonios.
Acord consonant.
Interval consonant.
Fraze consonantte.
Consonans, consonantntis, limba franceza consonant.
Consonánt2, consonantă a [Atestat: MAIORESCU, Hristos II, 6 / V: consonantsunconsonant / Plural: consonantnți, consonante / Etimologie: lat consonans, -tis, franceza consonant] 1 Muz; despre acorduri Care este format din consonanțe Si: armonios.
Acord consonant.
Acord consonant.

GRAMATICA cuvântului consonant?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului consonant.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul consonant poate fi: adjectiv,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul consonant sa indeplinească rolul de: adjectiv masculin,

CUM DESPART ÎN SILABE consonant?
Vezi cuvântul consonant desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul consonant?
[ con-so-nant ]
Se pare că cuvântul consonant are trei silabe

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL consonant

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: învechit; în locuțiune adverbiala cu mărunțișul?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
polizor
a urmări pe cineva pretutindeni, a se ține scai de cineva
în cantitate mică, cu bucata, în detaliu, cu amănuntul
a fi lipsit de scrupule
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app