 | as |
|
| Consimţi [ con-sim-ţi ] VEZI SINONIME PENTRU consimţi PE ESINONIME.COM definiția cuvântului consimti în mai multe dicționareDefinițiile pentru consimti din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a consimți (forma la infinitiv) A consimți conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CONSIMȚI: CONSIMȚI verb 1. a accepta, a admite, a aproba, a încuviința, a se îndupleca, a îngădui, a se învoi, a lăsa, a permite, a primi, (livresc) a concede, (învechit și popular) a se prinde, (învechit și regional) a se pleca, (Moldova și Bucovina) a pozvoli, (învechit) a aprobălui, a mulțumi, a ogodi. (A consimti să se scoată la concurs postul vacant.) 2. a accepta, a admite, a se învoi, a primi, a voi, a verb reflexiv:ea. (consimti să fii soția mea?) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul explicativ ilustrat al limbii române dă următoarea definitie pentru consimți: consimțí verb I. trecut, intr. A-și da consimțământul, a fi de acord cu ceva; a încuviința, a aproba. Mă știi că consimț la onoarea dumitale de familist (CAR.). Să-și înduplece soțul părăsit să consimtă la despărțenie (M. I. CAR.). • locuțiuneadv. Liber consimțit vezi liber. • prezent indicativ consímt, (învechit) consímț, -esc./con3- + simți, după limba franceza consentir. Definiție sursă: Dicționar explicativ ilustrat al limbii române |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CONSIMȚI: CONSIMȚÍ, consimt, verb IV. tranzitiv (De obicei urmat de o propoziție completivă) A-și da consimțămîntul, a încuviința, a fi de acord. • intranzitiv (Urmat de determinări introduse prin prepoziție «la») A consimțit! la căsătoria fiului său. – prezent industrie și: (rar) consimț (CARAGIALE, O. I 51). Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru consimți: consimțí vi [Atestat: COSTINESCU/ prezentul indicativ: consímt, (înv) consimtisímț, consimtițésc / Etimologie: con-1 + simți după (franceza consentir)] 1 A-și da consimțământul (1). 2 A fi de acord cu ceva Si: a aproba, a încuviința. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru CONSIMȚI: CONSIMȚÍ verb IV. trecut, intr. A-și da consimțământul; a încuviința, a aproba; a se învoi. [P.i. consímt și simț, conjuncție -simtă. / < con- + simți, după limba franceza consentir]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CONSIMȚI: CONSIMȚÍ, consímt, verb IV. tranzitiv și intranzitiv A fi de acord cu ceva, a-și da consimțământul; a aproba, a încuviința. – Con1- + simți (după limba franceza consentir). Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CONSIMȚI: CONSIMȚÍ, consímt, verb IV. tranzitiv și intranzitiv A fi de acord cu ceva, a-și da consimțământul; a aproba, a încuviința. – Con1- + simți (după limba franceza consentir). Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru consimți: consimțí (a consimti) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele consímt, imperfect persoana a treia singular: el / ea consimțeá; conjunctiv prezent 3 să consímtă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru CONSIMȚI: CONSIMȚÍ verb trecut, intr. a-și da consimțământul; a încuviința, a aproba. (după limba franceza consentir) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru consimți: consimțí verb → simți Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'CONSIMTI' CONSIMȚĂMẤNTCONSIMȚĂMÎ́NTconsimțămấntconsimțemấntCONSIMȚÍCONSIMȚIMẤNTconsimțimî́ntconsimțimấntCONSIMȚÍRE |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL consimți Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului consimți dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii A consimți să se scoată la concurs postul vacant. Consimți să fii soția mea?. Consimțí vi [Atestat: COSTINESCU/ prezentul indicativ: consímt, înv consimțisímț, consimțițésc / Etimologie: con-1 + simți după franceza consentir] 1 A-și da consimțământul 1. Consimți să fii soția mea?. Consimțí a consimți verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele consímt, imperfect persoana a treia singular: el / ea consimțeá; conjunctiv prezent 3 să consímtă. |
GRAMATICA cuvântului consimți? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului consimți. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul consimți poate fi: verb, |
CUM DESPART ÎN SILABE consimţi? Vezi cuvântul consimţi desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul consimţi?[ con-sim-ţi ] Se pare că cuvântul consimţi are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL consimți |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Gros la sau în ceafă sau cu ceafa groasă?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
