 | as |
|
| Consfinţi [ con-sfin-ţi ] VEZI SINONIME PENTRU consfinţi PE ESINONIME.COM definiția cuvântului consfinti în mai multe dicționareDefinițiile pentru consfinti din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a consfinți (forma la infinitiv) A consfinți conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CONSFINȚI: CONSFINȚÍ, consfințesc, verb IV. tranzitiv A da un caracter durabil, solid; a consacra (2). Proiectul noii constituții, constituția construirii socialismului, consfințește regimul democrat-popular al Republicii Populare Romîne, în care întreaga putere se află în mîna oamenilor muncii de la orașe și sate. LUPTA DE CLASĂ, 1952, nr. 7, 61. Constituția patriei noastre consfințește deplina egalitate în drepturi pentru toți cei ce muncesc, fără deosebire de rasă sau de naționalitate. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2512. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CONSFINȚI: CONSFINȚI verb 1. a consacra, a fixa, a stabili, a statornici, (învechit) a sfinți. (A consfinti acest obicei.) 2. (juridic) a confirma, a consacra, a întări, a ratifica, a sancționa, a valida, (învechit) a sacra. (Adunarea a consfinti aceste măsuri.) 3. (juridic) a legaliza, a oficializa. (Și-au consfinti legătura prin căsătorie.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru consfinți: consfinți verb tranzitiv: [Atestat: (a. 1852) URICARIUL IV, 435/16 / V: consfintisânconsfinti / prezentul indicativ: consfintițésc / Etimologie: con1- + sfinți (după franceza consacrer)] 1 A consacra (5). 2 A da un caracter durabil, solid. 3 (Rar) A aproba. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CONSFINȚI: CONSFINȚÍ, consfințesc, verb IV. tranzitiv A da un caracter durabil, solid; a stabili, a consacra. – Con1- + sfinți (după limba franceza consacrer). Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CONSFINȚI: CONSFINȚÍ, consfințesc, verb IV. tranzitiv A da un caracter durabil, solid; a stabili, a consacra. – Con1- + sfinți (după limba franceza consacrer). Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru consfinți: consfințí (a consfinti) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele consfințésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea consfințeá; conjunctiv prezent 3 să consfințeáscă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru CONSFINȚI: CONSFINȚÍ verb IV. trecut A da un caracter durabil; a stabili; a consacra. [< con- + sfinți, după limba franceza consacrer]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru CONSFINȚI: CONSFINȚÍ verb trecut a da un caracter durabil; a consacra, a confirma. (după limba franceza consacrer) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru consfinți: consfințí verb → sfinți Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'CONSFINTI' conservatoriuCONSFĂTUÍCONSFĂTUÍREconsfințéscCONSFINȚÍCONSFINȚÍRECONSFINȚÍTconsfințitorconsíder |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL consfinți Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului consfinți dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii A consfinți acest obicei. Adunarea a consfinți aceste măsuri. Și-au consfinți legătura prin căsătorie. A consfinți acest obicei. Adunarea a consfinți aceste măsuri. 1852 URICARIUL IV, 435/16 / V: consfințisânconsfinți / prezentul indicativ: consfințițésc / Etimologie: con1- + sfinți după franceza consacrer] 1 A consacra 5. Consfințí a consfinți verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele consfințésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea consfințeá; conjunctiv prezent 3 să consfințeáscă. |
GRAMATICA cuvântului consfinți? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului consfinți. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul consfinți poate fi: verb, |
CUM DESPART ÎN SILABE consfinţi? Vezi cuvântul consfinţi desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul consfinţi?[ con-sfin-ţi ] Se pare că cuvântul consfinţi are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL consfinți |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Monument istoric?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
