 | as |
|
| Conotaţie [ co-no-ta-ţi-e ] VEZI SINONIME PENTRU conotaţie PE ESINONIME.COM definiția cuvântului conotatie în mai multe dicționareDefinițiile pentru conotatie din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru CONOTAȚIE: CONOTÁȚIE substantiv feminin 1. (logică) Complex de caractere care aparțin unei situații concrete. 2. (lingvistică) Sens al unui cuvânt sau al unei expresii care deviază valoarea denotativă, sensul obișnuit și care depinde uneori de context, de condiții locale și sociale. [Gen. -iei, variantă conotațiune substantiv feminin / < limba franceza connotation]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru CONOTAȚIE: CONOTÁȚIE substantiv feminin 1. (logică) ansamblul caracteristicilor unui obiect; complex de caractere care aparțin unei situații concrete. 2. totalitatea sensurilor colaterale ale unui cuvânt care deviază valoarea denotativă. • semnificație. (< limba franceza connotation) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CONOTAȚIE: CONOTÁȚIE, conotații, substantiv feminin (lingvistică) Sens suplimentar (față de denotație) al unui cuvânt adesea figurat, rezultat din experiența personală, din context. ♦ Semnificație. – Din limba franceza connotation. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CONOTAȚIE: CONOTÁȚIE, conotații, substantiv feminin (lingvistică) Sens suplimentar (față de denotație) al unui cuvânt adesea figurat, rezultat din experiența personală, din context. ♦ Semnificație. – Din limba franceza connotation. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru conotație: conotație substantiv feminin [Atestat: DEX2 / Plural: conotatieii / Etimologie: franceza connotation] (Lin) 1 Sens suplimentar (față de denotație) al unui cuvânt adesea figurat, rezultat din context. 2 (Pan) Semnificație. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CONOTAȚIE: CONOTÁȚIE conotatiei forme Totalitate a sensurilor colaterale ale unui cuvânt în raport cu sensul lui principal. [articulat conotația; genitiv dativ conotației; silabe -ți-e] /<fr. connotation Forme diferite ale cuvantului conotatie: conotatiei Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru conotație: *conotáție (-ți-e) substantiv feminin, articulat conotáția (-ți-a), genitiv dativ articulat conotáției; plural conotáții, articulat conotáțiile (-ți-i-) Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru conotație: conotație substantiv feminin, plural conotáții Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'CONOTATIE' conoscopíeconoștínțăconoștírițăconotáCONOTÁȚIECONOTAȚIÚNECONOTATÍVconotífterițăconotíftiriță |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL conotație Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului conotație dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Conotație substantiv feminin [Atestat: DEX2 / Plural: conotațieii / Etimologie: franceza connotation] Lin 1 Sens suplimentar față de denotație al unui cuvânt adesea figurat, rezultat din context. CONOTÁȚIE conotației forme Totalitate a sensurilor colaterale ale unui cuvânt în raport cu sensul lui principal. |
GRAMATICA cuvântului conotație? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului conotație. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul conotație poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE conotaţie? Vezi cuvântul conotaţie desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul conotaţie?[ co-no-ta-ţi-e ] Se pare că cuvântul conotaţie are cinci silabe |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Ca și cum?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul conotație are forma: conotáții
