 | as |
|
| Conlocuitor [ con-lo-cu-i-tor ] VEZI SINONIME PENTRU conlocuitor PE ESINONIME.COM definiția cuvântului conlocuitor în mai multe dicționareDefinițiile pentru conlocuitor din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CONLOCUITÓR: CONLOCUITÓR, -OÁRE, conlocuitori, -oare, adjectiv, substantiv masculin și forme (Persoană) care locuiește împreună cu altcineva. [ pronunție: -cu-i-] – Conlocui + sufix -tor. Forme diferite ale cuvantului conlocuitor: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru CONLOCUITÓR: CONLOCUITÓR, -OÁRE adjectiv, substantiv masculin și forme (Cel) care locuiește împreună cu altul, considerat în raport cu acesta. [pronume -cu-i-. / < con- + locuitor]. Forme diferite ale cuvantului conlocuitor: -oÁre Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CONLOCUITÓR: CONLOCUITÓR, -OÁRE, conlocuitori, -oare, adjectiv, substantiv masculin și forme (Persoană) care locuiește împreună cu altcineva. [ pronunție: -cu-i-] – Conlocui + sufix -tor. Forme diferite ale cuvantului conlocuitor: -oÁre Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru conlocuitor: conlocuitor, conlocuitoroare smf, a [Atestat: CAT. MAN. II, 306 / Plural: conlocuitori, conlocuitoroáre / Etimologie: conlocui +-tor] 1-2 (Persoană) care locuiește împreună cu altcineva. Forme diferite ale cuvantului conlocuitor: conlocuitoroare Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CONLOCUITÓR: CONLOCUITÓR, -OÁRE, conlocuitori, -oare, adjectiv Care locuiește împreună cu cineva. Naționalități conlocuitoare. – Pronunțat: -cu-i-. Forme diferite ale cuvantului conlocuitor: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CONLOCUITÓR: CONLOCUITÓR conlocuitoroáre (conlocuitoróri, conlocuitoroáre) și substantival Care locuiesc împreună. [silabe -cu-i-] /a conlocui + sufix conlocuitortor Forme diferite ale cuvantului conlocuitor: oáre Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru CONLOCUITÓR: CONLOCUITÓR, -OÁRE adjectiv, substantiv masculin forme (cel) care locuiește împreună cu altul. (< con- + locuitor) Forme diferite ale cuvantului conlocuitor: -oÁre Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru conlocuitor: conlocuitór (-cu-i-) adjectiv masculin, substantiv masculin, plural conlocuitóri; adjectiv feminin, substantiv feminin singular și plural conlocuitoáre Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru conlocuitor: conlocuitór adjectiv, substantiv masculin → locuitor Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'CONLOCUITOR' CONJURAȚIÚNEconjuratorCONLOCUÍCONLOCUÍRECONLOCUITÓRCONLOCUTÓRCONLUCRÁCONLUCRÁREconlucrătoáre |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL conlocuitor Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului conlocuitor dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Conlocuitor, conlocuitoroare smf, a [Atestat: CAT. II, 306 / Plural: conlocuitori, conlocuitoroáre / Etimologie: conlocui +-tor] 1-2 Persoană care locuiește împreună cu altcineva. CONLOCUITÓR conlocuitoroáre conlocuitoróri, conlocuitoroáre și substantival Care locuiesc împreună. [silabe -cu-i-] /a conlocui + sufix conlocuitortor. |
GRAMATICA cuvântului conlocuitor? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului conlocuitor. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul conlocuitor poate fi: substantiv, adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE conlocuitor? Vezi cuvântul conlocuitor desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul conlocuitor?[ con-lo-cu-i-tor ] Se pare că cuvântul conlocuitor are cinci silabe |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Locuțiune adjectiv și adverb cu spor?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul conlocuitor are forma: conlocuitóri
