Definiție conlocuire

Cautăm definiția cuvântului conlocuire în mai multe dicționare

Definițiile pentru conlocuire din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CONLOCUIRE:
CONLOCUÍRE, conlocuiri, substantiv feminin (învechit) Faptul de a conlocui; coabitare.

– vezi conlocui.
Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

CONLOCUIRE

DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CONLOCUIRE:
CONLOCUÍRE, conlocuiri, substantiv feminin (învechit) Faptul de a conlocui; coabitare.

– vezi conlocui.
Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

CONLOCUIRE

Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CONLOCUIRE:
CONLOCUÍRE, conlomiri, substantiv feminin Faptul de a conlocui; locuire împreună cu cineva.
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

conlocuire

Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru conlocuire:
conlocuíre substantiv feminin [Atestat: DA / Plural: conlocuireri / Etimologie: conlocui] Coabitare.
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

CONLOCUIRE

Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru CONLOCUIRE:
CONLOCUÍRE substantiv feminin Faptul de a conlocui. [< conlocui].
Definiție sursă: Dicționar de neologisme

conlocuire

Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru conlocuire:
conlocuíre (învechit) substantiv feminin, genitiv dativ articulat conlocuírii
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

conlocuire

Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru conlocuire:
conlocuíre substantiv feminin, genitiv dativ articulat conlocuírii
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

CUVINTE APROPIATE DE 'CONLOCUIRE'

CONJURÁȚIE CONJURAȚIÚNE conjurator CONLOCUÍ CONLOCUÍRE CONLOCUITÓR CONLOCUTÓR CONLUCRÁ CONLUCRÁRE

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL conlocuire

Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului conlocuire dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii

Conlocuíre substantiv feminin [Atestat: DA / Plural: conlocuireri / Etimologie: conlocui] Coabitare.

GRAMATICA cuvântului conlocuire?

Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului conlocuire.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.

Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul conlocuire poate fi: substantiv,

Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul conlocuire sa indeplinească rolul de: substantiv feminin,
Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor o / două

VEZI PLURALUL pentru conlocuire la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE conlocuire?

Vezi cuvântul conlocuire desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul conlocuire?

[ con-lo-cu-i-re ]
Se pare că cuvântul conlocuire are cinci silabe

Contact Politica de confidentialitate Termeni si conditii de utilizare

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Drepturi civile?

Apasă click pe răspunsul corect.

	corect	greşit
tarif sau preț care se plătește uniform, stabilit în baza experiențelor sau a unei evaluări
popular umbreluță-de-apă, umbreluță-de-baltă
drepturi de care se bucură o persoană fizică sau juridică, reglementate și recunoscute ca atare
presiune cu care circulă sângele în artere, echivalentă cu presiunea pe care sângele o exercită asupra pereților arteriali; presiune mai mare decât cea normală, constituind o stare patologică
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?