 | as |
|
| Conlocui [ con-lo-cu-i ] VEZI SINONIME PENTRU conlocui PE ESINONIME.COM definiția cuvântului conlocui în mai multe dicționareDefinițiile pentru conlocui din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a conlocui (forma la infinitiv) A conlocui conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CONLOCUI: CONLOCUÍ, conlocuiesc, verb IV. intranzitiv (Învechit) A locui împreună cu cineva. Cetățui pe care le-au găsit în ființă sau le-au clădit popoarele de gintă slavonă ce au venit, sînt acum ca la doisprezece secoli, să conlocuiască cu poporațiunea romînă. ODOBESCU, S. II 179. Dintre scrisorile mele către dînsul am găsit numai opt, rămase din întîmplare la frate-tău Iancu, cu care conlocuia la Paris la 1858. GHICA, S. 720. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CONLOCUI: CONLOCUÍ, conlocuiesc, verb IV. intranzitiv (învechit) A locui împreună cu altcineva; a coabita. – Con1- + locui (după limba franceza cohabiter). Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CONLOCUI: CONLOCUÍ, conlocuiesc, verb IV. intranzitiv (învechit) A locui împreună cu altcineva; a coabita. – Con1- + locui (după limba franceza cohabiter). Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru conlocui: conlocuí vi [Atestat: GHICA, S. 720 / V: colăcconlocui / prezentul indicativ: conlocuiésc / Etimologie: con1- + locui] (Înv) A locui împreună cu altcineva Si: a coabita. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru conlocui: conlocuí (a conlocui) (învechit) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele conlocuiésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea conlocuiá; conjunctiv prezent 3 să conlocuiáscă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru CONLOCUI: CONLOCUÍ verb IV. intr. A locui împreună cu cineva. [< con- + locui, după limba franceza cohabiter]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru conlocui: conlocuí verb → locui Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'CONLOCUI' conjurátăCONJURÁȚIECONJURAȚIÚNEconjuratorCONLOCUÍCONLOCUÍRECONLOCUITÓRCONLOCUTÓRCONLUCRÁ |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL conlocui Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului conlocui dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii 720 / V: colăcconlocui / prezentul indicativ: conlocuiésc / Etimologie: con1- + locui] Înv A locui împreună cu altcineva Si: a coabita. Conlocuí a conlocui învechit verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele conlocuiésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea conlocuiá; conjunctiv prezent 3 să conlocuiáscă. |
GRAMATICA cuvântului conlocui? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului conlocui. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul conlocui poate fi: verb, |
CUM DESPART ÎN SILABE conlocui? Vezi cuvântul conlocui desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul conlocui?[ con-lo-cu-i ] Se pare că cuvântul conlocui are patru silabe |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A face paradă de sau cu ceva?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
