 | as |
|
| Conjuncţie [ con-jun-cţi-e ] VEZI SINONIME PENTRU conjuncţie PE ESINONIME.COM definiția cuvântului conjunctie în mai multe dicționareDefinițiile pentru conjunctie din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru CONJUNCȚIE: CONJÚNCȚIE substantiv feminin 1. Parte de vorbire neflexibilă care leagă două propoziții sau două cuvinte cu aceeași funcție sintactică. ♦ (logică) Conectiv caracterizat prin aceea că expresia alcătuită cu ajutorul său este adevărată numai dacă toate propozițiile componente sunt adevărate și este falsă când cel puțin una dintre componente este falsă. ♦ Figură de stil care enunță o observație rezultată din asocierea unor aspecte de viață contradictorii; sinichioză. 2. (Astr.) Poziție în care se găsesc doi aștri care au aceeași longitudine cerească la un moment dativ [Gen. -iei, variantă conjuncțiune substantiv feminin / < latina coniunctio, conform limba franceza conjonction]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru conjuncție: conjúncție substantiv feminin [Atestat: CULIANU, C. 263 / V: conjunctieiune / Plural: conjunctieii / Etimologie: franceza conjonction, lat conjunctio, -onis] 1 (Ast) Poziție a doi aștri care, la un moment dat, au aceeași longitudine cerească. 2 (Grm) Parte de vorbire neflexibilă care leagă două propoziții într-o frază sau două cuvinte cu același rol sintactic într-o propoziție. 3 Unire. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CONJUNCȚIE: CONJÚNCȚIE, conjuncții, substantiv feminin 1. Parte de vorbire neflexibilă care leagă două propoziții într-o frază sau două cuvinte cu același rol sintactic într-o propoziție. 2. Poziție a doi aștri care, la un moment dat, au aceeași longitudine cerească. [Variante: conjuncțiúne substantiv feminin] – Din limba franceza conjonction, latina conjunctio, -onis. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CONJUNCȚIE: CONJÚNCȚIE, conjuncții, substantiv feminin 1. Parte de vorbire neflexibilă care leagă două propoziții într-o frază sau două cuvinte cu același rol sintactic într-o propoziție. 2. Poziție a doi aștri care, la un moment dat, au aceeași longitudine cerească. [Variante: conjuncțiúne substantiv feminin] – Din limba franceza conjonction, latina conjunctio, -onis. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CONJUNCȚIE: CONJÚNCȚIE conjunctiei forme 1) lingvistică Parte de vorbire neflexibilă care leagă două propoziții sau două cuvinte, stabilind între ele un anumit raport. conjunctie copulativă. 2) astr. Poziție a două planete în momentul când longitudinea lor cerească coincide. [articulat conjuncția; genitiv dativ conjuncției; silabe -ți-e] /<fr. conjonction Forme diferite ale cuvantului conjunctie: conjunctiei Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CONJUNCȚIE: CONJÚNCȚIE, conjuncții, substantiv feminin 1. Parte de vorbire care leagă două propoziții într-o frază sau două cuvinte cu același rol sintactic într-o propoziție. Conjuncții copulative. Conjuncții disjunctive. 2. Poziție a doi aștri care la un moment dat au aceeași longitudine cerească. – Pronunțat: -ți-e. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru conjunctie: conjuncti(un)e forme 1. gramatică vorbă invariabilă ce servă a uni două vorbe sau două propozițiuni: ex. și, nici, sau; 2. Astr. întâlnire aparentă a două planete pe aceeaș linie dreaptă. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru conjuncție: conjúncție substantiv feminin (silabe -junc-ți-e), articulat conjúncția (silabe -ți-a), genitiv dativ articulat conjúncției; plural conjúncții, articulat conjúncțiile (silabe -ți-i-) Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru conjuncție: conjúncție (-junc-ți-e) substantiv feminin, articulat conjúncția (-ți-a), genitiv dativ articulat conjúncției; plural conjúncții, articulat conjúncțiile (-ți-i-) Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'CONJUNCTIE' conjugațiúneconjugatívCONJÚGIUconjúnctCONJÚNCȚIECONJUNCȚIONÁLCONJUNCȚIONÁLĂconjuncționalizáCONJUNCȚIONALIZÁRE |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL conjuncție Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului conjuncție dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii 263 / V: conjuncțieiune / Plural: conjuncțieii / Etimologie: franceza conjonction, lat conjunctio, -onis] 1 Ast Poziție a doi aștri care, la un moment dat, au aceeași longitudine cerească. CONJÚNCȚIE conjuncției forme 1 lingvistică Parte de vorbire neflexibilă care leagă două propoziții sau două cuvinte, stabilind între ele un anumit raport. Conjuncție copulativă. |
GRAMATICA cuvântului conjuncție? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului conjuncție. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul conjuncție poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE conjuncţie? Vezi cuvântul conjuncţie desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul conjuncţie?[ con-jun-cţi-e ] Se pare că cuvântul conjuncţie are patru silabe |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Locuțiune adjectiv așa-zis sau așa-numit?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul conjuncție are forma: conjúncții
