 | as |
|
| Confirmare [ con-fir-ma-re ] VEZI SINONIME PENTRU confirmare PE ESINONIME.COM definiția cuvântului confirmare în mai multe dicționareDefinițiile pentru confirmare din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CONFIRMARE: CONFIRMÁRE, confirmări, substantiv feminin Acțiunea de a confirma și rezultatul ei. 1. Întărire, adeverire. Evenimentele internaționale ne aduc in fiecare zi noi confirmări ale ascuțirii contradicțiilor intre țările capitaliste. GHEORGHIU-DEJ, C. XIX 21. ♦ Întărire de către o autoritate superioară a unei dispoziții date de o autoritate inferioară. Constituția prevede că numirile și confirmările în funcțiunile publice se fac de către Prezidiul Marii Adunări Naționale. (juridic) Declarație prin care o persoană, îndreptățită să ceară anularea unui act, îl recunoaște valabil. ♦ (juridic) întărire a unui mandat de arestare de către organul competent. 2. Întărire, definitivare a situației unei persoane. După confirmarea primirii sale, membrul de partid primește cartea de membru. STATUT. P.M.R. 16. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CONFIRMARE: CONFIRMÁRE, confirmări, substantiv feminin 1. Acțiunea de a confirma și rezultatul ei; întărire, adeverire. ♦ Declarație prin care o persoană, îndreptățită să ceară anularea unui act, îl recunoaște valabil. ♦ Aprobare a unui act sau a unei măsuri procedurale de către organul competent. 2. (În Biserica catolică) Act sacramental care desăvârșește botezul la copiii trecuți de șapte ani; confirmație. – vezi confirma. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CONFIRMARE: CONFIRMARE s. 1. adeverire, arătare, atestare, certificare, demonstrare, demonstrație, dovedire, întărire, probare, probă, (livresc) coroborare. (confirmare celor arătate.) 2. (juridic) consacrare, consfințire, întărire, ratificare, sancționare, sancțiune, validare, (învechit) sacrare. (confirmare a unei legi.) 3. (juridic) întărire, recunoaștere, validare. (confirmare unui deputat.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru CONFIRMARE: CONFIRMÁRE substantiv feminin 1. Acțiunea de a confirma; întărire, adeverire. ♦ Declarație prin care o persoană îndreptățită să ceară anularea unui act îl recunoaște ca valabil. ♦ Întărire a unui mandat de arestare de către organul competent. 2. Întărire, definitivare a situației unei persoane. [< confirma]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru confirmare: confirmáre substantiv feminin [Atestat: (a. 1774) URICARIUL I, 172 / Plural: confirmaremắri / Etimologie: confirma] 1 Definitivare a cuiva într-o situație. 2 Atestare. 3 (Jur) Întărire a unei sentințe. 4 (îbre) Oficiere a ritualului confirmației (5). 5 (Jur) Renunțare la dreptul de a cere anularea unui act juridic. 6 (Spt) Încadrare într-un barem. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CONFIRMARE: CONFIRMÁRE, confirmări, substantiv feminin Acțiunea de a confirma și rezultatul ei; întărire, adeverire. ♦ Declarație prin care o persoană, îndreptățită să ceară anularea unui act, îl recunoaște valabil. ♦ Aprobare a unui act sau a unei măsuri procedurale de către organul competent. – vezi confirma. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru confirmare: confirmáre substantiv feminin, genitiv dativ articulat confirmării; plural confirmări Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru confirmare: confirmáre substantiv feminin, genitiv dativ articulat confirmắrii; plural confirmắri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Confirmare: Confirmare ≠ dezmințire, infirmare Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'CONFIRMARE' CONFIRMÁconfirmábilconfirmándconfirmándăCONFIRMÁREConfirmatCONFIRMÁȚIEconfirmațiúneCONFIRMATÍV |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Confirmare Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului confirmare dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Confirmare celor arătate. Confirmare a unei legi. Confirmare unui deputat. Confirmare celor arătate. Confirmare a unei legi. Confirmare unui deputat. 1774 URICARIUL I, 172 / Plural: confirmaremắri / Etimologie: confirma] 1 Definitivare a cuiva într-o situație. |
GRAMATICA cuvântului Confirmare? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului confirmare. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Confirmare poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE confirmare? Vezi cuvântul confirmare desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul confirmare?[ con-fir-ma-re ] Se pare că cuvântul confirmare are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL Confirmare |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A intra în materie?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul confirmare are forma: confirmări
