 | as |
|
| Conduită [ con-du-i-tă ] VEZI SINONIME PENTRU conduită PE ESINONIME.COM definiția cuvântului conduita în mai multe dicționareDefinițiile pentru conduita din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CONDUITĂ: CONDUITĂ s. 1. comportament, comportare, purtare, (rar) purtat, (popular) port, purtătură, (prin Olt.) săbaș, (Olt.) umblet, (învechit) petrecere, politie. (Are o conduita necorespunzătoare.) 2. apucătură, comportament, comportare, deprindere, maniere (la plural), moravuri (la plural), năravuri (la plural), obiceiuri (la plural), purtare, (popular) modă, (Transilvania) pont, (învechit) duh, (turcism învechit) talîm. (Ce înseamnă conduita asta?) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CONDUITĂ: CONDUÍTĂ, conduite, substantiv feminin Purtate, fel de a se purta, atitudine în societate, deprinderi morale. Elevul are o bună conduită în școală, a Maro, probabil, regreta conduita avută față de Șalomia. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 191. • Linie de conduită = normă de purtare. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru conduită: conduítă substantiv feminin [Atestat: G. M. ZAMFIRESCU, Sf. M. N. II, 191 / P: conduitadu-iconduita / Plural: conduitate / Etimologie: franceza conduite] 1 Comportament. 2 (îs) Linie de conduita Statornicie în comportare. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru CONDUITĂ: CONDUÍTĂ substantiv feminin Comportare, atitudine (în societate, în viață). [pronume -du-i-. / < limba franceza conduite, conform limba rusă konduita]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru conduită: *conduítă forme, plural e (limba rusă poloneză konduita, despre limba franceza conduite). Barb. Purtare, atitudine (maĭ ales a elevilor la școală). Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CONDUITĂ: CONDUÍTĂ, conduite, substantiv feminin 1. Fel de a se purta, comportare; manieră. 2. Comportament. – Din limba franceza conduite. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CONDUITĂ: CONDUÍTĂ, conduite, substantiv feminin 1. Fel de a se purta, comportare; manieră. 2. Comportament. – Din limba franceza conduite. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CONDUITĂ: CONDUÍTĂ conduitae forme Mod de a se purta; manieră; comportament; ținută. [silabe -du-i-] /<fr. conduite Forme diferite ale cuvantului conduita: conduitae Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru CONDUITĂ: CONDUÍTĂ substantiv feminin fel de a se purta, comportare; manieră; comportament. (< limba franceza conduite) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru conduită: conduítă substantiv feminin, genitiv dativ articulat condúitei; plural conduíte Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru conduită: conduită forme modul de a se conduce, purtare. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru conduită: conduítă substantiv feminin, plural conduíte Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'CONDUITA' CONDUCTOMETRÍECONDUCTOMÉTRUCONDUCTÓRCONDÚCTUSCONDUÍTĂCONDUPLICÁTCONDUPLICÁȚIECONDUPLICAȚIÚNECONDÚR |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL conduită Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului conduită dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Are o conduită necorespunzătoare. Ce înseamnă conduită asta?. Are o conduită necorespunzătoare. II, 191 / P: conduitădu-iconduită / Plural: conduităte / Etimologie: franceza conduite] 1 Comportament. 2 îs Linie de conduită Statornicie în comportare. CONDUÍTĂ conduităe forme Mod de a se purta; manieră; comportament; ținută. |
GRAMATICA cuvântului conduită? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului conduită. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul conduită poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE conduită? Vezi cuvântul conduită desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul conduită?[ con-du-i-tă ] Se pare că cuvântul conduită are patru silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL conduită Inţelegi mai uşor cuvântul conduită dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Linie de conduită = normă de purtare |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL conduită |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Compus: cerul-gurii?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul conduită are forma: conduíte
