 | as |
|
| Condiţie [ con-di-ţi-e ] VEZI SINONIME PENTRU condiţie PE ESINONIME.COM definiția cuvântului conditie în mai multe dicționareDefinițiile pentru conditie din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CONDIȚIE: CONDÍȚIE, condiții, substantiv feminin 1. Fapt, împrejurare care permite sau facilitează apariția unui fenomen. Marele ajutor al Uniunii Sovietice, condiție esențială pentru construirea socialismului – ajutor ideologic, politic, economic și tehnic – întărește poziția noastră față de planurile imperialiste de jaf și înrobire și ne asigură o bază trainică de dezvoltare socialistă. GHEORGHIU-DEJ, articulat cuvânt 259. Succesele obținute pe tărîmul industrializării au creat, condiții pentru a face pași înainte pe drumul transformării socialiste a agriculturii. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2563. Cea dîntîi condiție a dezvoltării morale a unui stat, a existenței lui politice, e libertatea poporului și egalitatea de drepturi. BĂLCESCU, O. I 324. 2. (De obicei la plural , urmat de determinări explicative) împrejurare în care se petrece un fenomen. Condiții de viață. Condiții de muncă. Condiții obiective. ▭ Conferința națională [din 1945] a Partidului Comunist Romîn se ține în condițiile terminării victorioase a celui de al doilea război mondial. GHEORGHIU-DEJ, articulat cuvânt 5. În actualele condiții internaționale, interesele cele mai arzătoare ale popoarelor sînt legate de problema apărării păcii. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 362, 1/1. Te interesează condițiile atmosferice? SEBASTIAN, T. 33 3. Clauză a unei înțelegeri, a unei convenții. verb reflexiv:ăjbile și prigonirile între boieri și domni deteră prilej turcilor... a-și lua dreptul de stăpîni, călcînd condițiile tratatului de protecție. NEGRUZZI, S. I 274. • locuțiune adjectiv și adverb Fără condiții = fără posibilitatea de a exprima verb reflexiv:eo pretenție. Capitulare fără condiții. • locuțiune conjuncție Cu condiția (ca să)... = numai în cazul că..., cu obligația (ca să)... N. Golescu, Ion Ionescu și artistul Rozental, ce muri mai tîrziu în închisoare pentru patria sa, ceruseră voie să plece la Constantinopol, și voia ci se dase cu condiția să-i ducă o escortă pînă la hotar. BOLINTINEANU, O. 264. • Expresia: A se ține de condiție = a-și respecta, a-și îndeplini obligațiile luate. 4. (juridic) Întîmplare viitoare și nesigură de a cărei îndeplinire atîrnă existența unei obligațiuni (nașterea sau desființarea ei). 5. Situația juridică a unei persoane. În unele țări, femeia căsătorită cu un străin urmează condiția soțului său. ♦ Situație socială a cuiva. Oamenii căutau să scape de condiția lor și făceau oricum încercări să-și mai ușureze sărăcia. PAS, Z. I 169. • (Învechit, în concepția societății, burghezo-moșierești) Om (femeie, fată, băiat) de condiție = om (femeie, fată, băiat) care aparține unei familii «bune», sus-pus, cu avere. – Pronunțat; -ți-e. – Variantă: condițiúne substantiv feminin Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru condiție: condiție substantiv feminin [Atestat: COD. ȚIV. 5/10 / P: conditieți-e / V: (înv) conditieiune, conditieion sn, conditieione / Plural: conditieii / Etimologie: franceza condition] 1 Stare. 2 Mod de a fi. 3-4 Fapt, împrejurare de care depinde apariția unui fenomen sau care influențează desfășurarea unei acțiuni, putând-o frâna sau stimula. 5 (Lpl) Împrejurările în care se petrece un fenomen. 6 (Îs) conditieii de mediu Totalitatea factorilor de mediu biotici și abiotici în care trăiește o ființă. 7-9 Stare socială care presupune avere, profesie importantă și rang înalt în societate. 10-12 (Îs) Om de conditie Persoană aparținând unei asemenea stări sociale. 13 (Jur) Stare civilă. 14 Lucru fundamental, de absolută necesitate Si: cerință. 15 (Îs) conditie sine qua non Clauză absolut necesară la realizarea unui lucru, a unei înțelegeri etc. 16 (Îlav) Fără conditieii Fără pretenții. 17 (Îlc) Cu conditieia să Cu obligația (să). 18 (Îal) Numai în cazul (că). 19 (Jur) Clauză obligatorie de care depinde validitatea unui act. 20 (Înv; nob) Pensiune. 21 (Spt; îs) conditie fizică Stare a unui sportiv din punct de vedere fizic și al pregătirii sale teoretice și practice. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CONDIȚIE: CONDÍȚIE, condiții, substantiv feminin 1. Fapt, împrejurare de care depinde apariția unui fenomen sau care influențează desfășurarea unei acțiuni, putând-o frâna sau stimula. 2. (La plural ) Împrejurările în care se petrece un fenomen. • Condiții de mediu = totalitatea factorilor de mediu biotici și abiotici în care trăiește o ființă. 3. Clauză a unei înțelegeri, a unei convenții, a unor negocieri etc. Condițiile tratatului de pace. • locuțiune adjectiv și adverb Fără condiții = fără pretenții. • locuțiune conjuncție Cu condiția (ca să)... = numai în cazul că..., cu obligația (ca să)... 4. (juridic) Eveniment viitor și nesigur de a cărui îndeplinire atârnă existența unei obligații. ♦ Situație juridică a unei persoane. 5. Situație socială a cuiva. 6. (Sport; în sintagma) Condiție fizică = situație a unui sportiv din punct de vedere fizic și al pregătirii sale teoretice și practice. – Din limba franceza condition. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CONDIȚIE: CONDÍȚIE, condiții, substantiv feminin 1. Fapt, împrejurare de care depinde apariția unui fenomen sau care influențează desfășurarea unei acțiuni, putând-o frâna sau stimula. 2. (La plural ) Împrejurările în care se petrece un fenomen. • Condiții de mediu = totalitatea factorilor de mediu biotici și abiotici în care trăiește o ființă. 3. Clauză a unei înțelegeri, a unei convenții, a unor negocieri etc. Condițiile tratatului de pace. • locuțiune adjectiv și adverb Fără condiții = fără pretenții. • locuțiune conjuncție Cu condiția (să)... = numai în cazul că..., cu obligația (să...) 4. (juridic) Eveniment viitor și nesigur de care depinde nașterea sau stingerea unui drept, a unei obligații. ♦ Situație juridică a unei persoane. 5. Situație socială a cuiva. 6. (Sport: în sintagma) Condiție fizică = stare a unui sportiv din punct de vedere fizic și al pregătirii sale. – Din limba franceza condition. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CONDIȚIE: CONDÍȚIE conditiei forme 1) Factor exterior de care depind ființele sau lucrurile. 2) mai ales la plural Concurs de împrejurări în care se produce un fenomen; context; conjunctură; circumstanță. În aceste conditiei. În conditiei favorabile. • conditiei de existență totalitate a factorilor de mediu care asigură existența oamenilor. 3) (despre acorduri, convenții etc.) Dispoziție suplimentară. conditieile unui armistițiu. conditiei de pace. 4) Situație socială; loc în societate. • De conditie care are calități morale înalte; nobil. 5) Situație de moment. În conditiea noastră. 6) Situație juridică. conditiea unei persoane. [articulat condiția; genitiv dativ condiției; silabe -ți-e] /<fr. condition Forme diferite ale cuvantului conditie: conditiei Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru CONDIȚIE: CONDÍȚIE substantiv feminin 1. Împrejurare, fapt etc. care prilejuiește, oferă cadrul pentru apariția unui fenomen, împrejurare în care se produce un fenomen. 2. Clauză (a unei înțelegeri, a unei convenții). 3. Întâmplare viitoare și nesigură de care depinde existența unei obligații. ♦ Situația unei persoane din punct de vedere juridic. 4. Situație, stare fizică sau socială a cuiva. • Condiție fizică = situație a unei persoane (mai ales sportiv) din punctul de vedere al stării sale fizice și al antrenamentului. [Gen. -iei, variantă condițiune substantiv feminin / conform latina conditio, limba franceza condition, italiana condizione]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru CONDIȚIE: CONDÍȚIE, condiții, substantiv feminin 1. Fapt, împrejurare, de care depinde apariția unui fenomen. 2. (La plural ) Împrejurare în care se petrece un fenomen. 3. Clauză a unei întelegeri, a unei convenții. Condițiile tratatului de pace. • locuțiune adjectiv și adverb Fără condiții = fără pretenții. • locuțiune conjuncție Cu condiția (ca să)... = numai în cazul că..., cu obligația (ca să)... 4. (juridic) Întâmplare viitoare și nesigură de a cărei îndeplinire atârnă existența unei obligații. ♦ Situație juridică a unei persoane. 5. Situație socială a cuiva. – în franceză condition. Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CONDIȚIE: CONDIȚIE s. 1. caz, circumstanță, conjunctură, ipostază, împrejurare, postură, poziție, situație, stare, (învechit) înconjurare, peristas, prilejire, stat, împrejur-stare, (figurat) context. (În această conditie nu poate acționa.) 2. (juridic) clauză, dispoziție, prevedere, punct, stipulare, stipulație, termen, (învechit și popular) tocmeală, (învechit) șart. (conditie a unui tratat.) 3. factor. (conditie de mediu.) 4. poziție, situație, stare, (învechit și popular) obraz, (Transilvania) prindoare. (conditie socială.) 5. rang, stare, teapă, treaptă, (popular) mînă, seamă. (Sînt de aceeași conditie.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru CONDIȚIE: CONDÍȚIE substantiv feminin 1. împrejurare, fapt etc. care oferă cadrul pentru apariția unui fenomen. 2. (biologie) conditieții de mediu = totalitatea factorilor în care sunt obligate să trăiască organismele. 3. clauză (a unei înțelegeri, a unei convenții). 4. (juridic) eveniment viitor și nesigur de care depinde nașterea sau stingerea unui drept. 5. situație socială a cuiva. ♦ conditie fizică = nivel superior al pregătirii fizice a unui sportiv. (< limba franceza condition, latina conditio) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru condiție: condiți(un)e forme 1. clasă socială cării aparține un individ: inegalitatea condițiunilor nu împiedică egalitatea înaintea legii; 2. stare sau situațiune în care se află cineva, mod de a fi (despre lucruri); 3. calitate cerută: condițiuni de moralitate; 4. obligațiune impusă sau suferită: îți împrumut cartea cu condițiunea de a o citi; 5. lucru necesar: respirarea este una din condițiunile vieții. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru condiție: condíție substantiv feminin (silabe -ți-e), articulat condíția (silabe -ți-a), genitiv dativ articulat condíției; plural condíții, articulat condíțiile (silabe -ți-i-) Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru condiție: condíție (-ți-e) substantiv feminin, articulat condíția (-ți-a), genitiv dativ articulat condíției; plural condíții, articulat condíțiile (-ți-i-) Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'CONDITIE' CONDISCÍPOLcondiscípulcondítcondíteCONDÍȚIEcondițiónCONDIȚIONÁCONDIȚIONÁLCONDIȚIONAL-OPTATIV-POTENȚIAL |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL condiție Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului condiție dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii 5/10 / P: condițieți-e / V: înv condițieiune, condițieion sn, condițieione / Plural: condițieii / Etimologie: franceza condition] 1 Stare. 6 Îs condițieii de mediu Totalitatea factorilor de mediu biotici și abiotici în care trăiește o ființă. 10-12 Îs Om de condiție Persoană aparținând unei asemenea stări sociale. 15 Îs condiție sine qua non Clauză absolut necesară la realizarea unui lucru, a unei înțelegeri etc. 16 Îlav Fără condițieii Fără pretenții. 17 Îlc Cu condițieia să Cu obligația să. 21 Spt; îs condiție fizică Stare a unui sportiv din punct de vedere fizic și al pregătirii sale teoretice și practice. CONDÍȚIE condiției forme 1 Factor exterior de care depind ființele sau lucrurile. În aceste condiției. În condiției favorabile. • condiției de existență totalitate a factorilor de mediu care asigură existența oamenilor. Condițieile unui armistițiu. Condiției de pace. • De condiție care are calități morale înalte; nobil. În condițiea noastră. Condițiea unei persoane. În această condiție nu poate acționa. Condiție a unui tratat. Condiție de mediu. Condiție socială. Sînt de aceeași condiție. Condiție socială. Sunt de aceeași condiție. |
GRAMATICA cuvântului condiție? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului condiție. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul condiție poate fi: substantiv, adjectiv, verb, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE condiţie? Vezi cuvântul condiţie desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul condiţie?[ con-di-ţi-e ] Se pare că cuvântul condiţie are patru silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL condiție Inţelegi mai uşor cuvântul condiție dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe locuțiune adjectiv și adverb Fără condiții = fără posibilitatea de a exprima verb reflexiv:eo pretenție = numai în cazul că A se ține de condiție = a-și respecta, a-și îndeplini obligațiile luate Învechit, în concepția societății, burghezo-moșierești Om femeie, fată, băiat de condiție = om femeie, fată, băiat care aparține unei familii «bune», sus-pus, cu avere Condiții de mediu = totalitatea factorilor de mediu biotici și abiotici în care trăiește o ființă locuțiune adjectiv și adverb Fără condiții = fără pretenții = numai în cazul că Sport; în sintagma Condiție fizică = situație a unui sportiv din punct de vedere fizic și al pregătirii sale teoretice și practice Condiții de mediu = totalitatea factorilor de mediu biotici și abiotici în care trăiește o ființă locuțiune adjectiv și adverb Fără condiții = fără pretenții = numai în cazul că Sport: în sintagma Condiție fizică = stare a unui sportiv din punct de vedere fizic și al pregătirii sale Condiție fizică = situație a unei persoane mai ales sportiv din punctul de vedere al stării sale fizice și al antrenamentului locuțiune adjectiv și adverb Fără condiții = fără pretenții = numai în cazul că Biologie conditieții de mediu = totalitatea factorilor în care sunt obligate să trăiască organismele ♦ conditie fizică = nivel superior al pregătirii fizice a unui sportiv |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL condiție |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Astronomie nucleu de cometă?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul condiție are forma: condíții
