eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție condiment


PROPOZIȚIISINONIME PLURALGRAMATICĂSILABE
Condiment [ con-di-ment ]
VEZI SINONIME PENTRU condiment PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului condiment în mai multe dicționare

Definițiile pentru condiment din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul gastronomic explicativ dă următoarea definitie pentru CONDIMENT:
CONDIMENT, condimente, substantiv neutru Substanță de natură minerală (sare) sau vegetală (frunze, semințe, rădăcini, fructe întregi sau măcinate) sau un preparat din acestea (oțet, ulei, esență, extract, pastă, sos etc.), sau obținută prin sinteză (aromă, esență), care, adăugată unor produse alimentare sau preparate culinare, le conferă un gust sau o aromă specifice, contribuie la conservarea acestora, precum și la stimularea apetitului și a digestiei.
Definiție sursă: Dicționar gastronomic explicativ

condiment
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru condiment:
condiment sn [Atestat: vezi A. URECHE, ap. TDRG / Plural: condimente / Etimologie: franceza condiment, lat condimentum, -i] Substanțe (picante) de origine minerală, vegetală, animală sau de sinteză care, adăugate unor produse alimentare, le dă un gust sau o aromă specifică, plăcută Si: ingredient, mirodenie, (înv) lăcomie.
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

CONDIMENT
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CONDIMENT:
CONDIMÉNT, condimente, substantiv neutru Nume dat unor substanțe (picante) de origine minerală, vegetală, animală sau de sinteză care, adăugate unor produse alimentare, le conferă un gust sau o aromă specifică, plăcută; ingredient, mirodenie, băcănie.

– Din limba franceza condiment, latina condimentum.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

CONDIMENT
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CONDIMENT:
CONDIMÉNT, condimente, substantiv neutru Nume dat unor substanțe (picante) de origine minerală, vegetală, animală sau de sinteză care, adăugate unor produse alimentare, le conferă un gust sau o aromă specifică, plăcută; ingredient, mirodenie, băcănie.

– Din limba franceza condiment, latina condimentum.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

CONDIMENT
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CONDIMENT:
CONDIMÉNT, condimente, substantiv neutru Substanță adăugată Ia o mîncare pentru a-i da gust. Am fost tăvălit ca o cheftea de carne de vită bătrînă prin sare, piper și alte condimente. CARAGIALE, O. VII 286.
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

CONDIMENT
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CONDIMENT:
CONDIMÉNT condimente n. Ingredient care se adaugă în cantități mici în alimente pentru a da gust plăcut și aromă; mirodenie. /<fr. condiment, latina condimentum
Forme diferite ale cuvantului condiment: condimente

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

CONDIMENT
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru CONDIMENT:
CONDIMÉNT substantiv neutru Substanță (picantă) care se adaugă la o mâncare pentru a o face mai gustoasă. [plural -te. / < latina condimentum, conform limba franceza condiment].
Definiție sursă: Dicționar de neologisme

CONDIMENT
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CONDIMENT:
CONDIMENT substantiv aromat, ingredient, mirodenie, (popular) dres, (învechit) băcănii (la plural), miroase (la plural), mirodie, mirositură, spițerie. (Piperul este un condiment.)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

condiment
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru condiment:
*condimént n., plural e (latina condimentum, despre condire, a drege bucatele. vezi condit). Dres p. bucate (ca sarea, piperu, muștaru, vanilia ș. a.).
Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

CONDIMENT
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru CONDIMENT:
CONDIMÉNT substantiv neutru ingredient care se adaugă la o mâncare pentru a o face mai gustoasă; mirodenie. (< limba franceza condiment, latina condimentum)
Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

condiment
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru condiment:
condiment n. substanță ce dă gust bucatelor și deschide pofta de mâncare.
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

condiment
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru condiment:
condimént substantiv neutru, plural condiménte
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

condiment
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru condiment:
condimént substantiv neutru, plural condiménte
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat


CUVINTE APROPIATE DE 'CONDIMENT'
CondillacCONDILOÍD, -ĂCONDILÓMCONDILOTOMÍECONDIMÉNTCONDIMENTÁCONDIMENTÁRCONDIMENTÁRECONDIMENTÁT

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL condiment
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului condiment dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
TDRG / Plural: condimente / Etimologie: franceza condiment, lat condimentum, -i] Substanțe picante de origine minerală, vegetală, animală sau de sinteză care, adăugate unor produse alimentare, le dă un gust sau o aromă specifică, plăcută Si: ingredient, mirodenie, înv lăcomie.
CONDIMÉNT condimente n.
Piperul este un condiment.
Piperul este un condiment.

GRAMATICA cuvântului condiment?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului condiment.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul condiment poate fi: substantiv,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul condiment sa indeplinească rolul de: substantiv neutru,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / două
  • group icon La plural substantivul condiment are forma: condiménte
VEZI PLURALUL pentru condiment la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE condiment?
Vezi cuvântul condiment desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul condiment?
[ con-di-ment ]
Se pare că cuvântul condiment are trei silabe

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL condiment

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: A avea ceva la bază?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
a cânta o bucată pentru prima dată în fața publicului
boală epizootică la oi și capre, care se manifestă prin încetarea secreției de lapte și prin leziuni la ochi și la articulații
a se întemeia pe ceva sigur
intervenție binevoitoare în scopul unei concilieri; servicii făcute cuiva
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app