 | as |
|
| Condicuţă [ con-di-cu-ţă ] VEZI SINONIME PENTRU condicuţă PE ESINONIME.COM definiția cuvântului condicuta în mai multe dicționareDefinițiile pentru condicuta din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CONDICUȚĂ: CONDICÚȚĂ, condicuțe, substantiv feminin Diminutiv al lui condică (1). ♦ (În trecut) Carnet destinat personalului casnic, în care se nota identitatea purtătorului casnic, în care se nota identitatea purtătorului, locurile unde a fost angajat etc. ♦ (În trecut) Legitimație a femeilor prostituate profesioniste, unde erau înregistrate vizele medicale de control împotriva bolilor venerice. – Condică + sufix -uță. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
 Ce inseamna? |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CONDICUȚĂ: CONDICÚȚĂ, condicuțe, substantiv feminin Diminutiv al lui condică (1). ♦ (În trecut) Carnet destinat personalului casnic, în care se nota identitatea purtătorului, locurile unde a fost angajat etc. ♦ (În trecut) Legitimație a prostituatelor profesioniste, unde erau înregistrate vizele medicale de control împotriva bolilor venerice. – Condică + sufix -uță. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru condicuță: condicúță substantiv feminin [Atestat: IORGA, L. II, 487 / Plural: condicutațe / Etimologie: condică + -uță] 1 (Înv) Carnet destinat personalului casnic, în care se nota identitatea purtătorului, locurile unde a mai fost angajat etc. 2 (Înv) Legitimație a prostituatelor profesioniste, unde erau înregistrate vizele medicale de control împotriva bolilor venerice. 3 (Pex) Carnet. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru condicuță: condicuță, condicuțe substantiv feminin (învechit) document echivalent cu cartea de muncă în cazul prostituatelor aflate în evidența Camerei de Muncă, în care se consemnau vizitele medicale săptămânale. Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CONDICUȚĂ: CONDICÚȚĂ, condicuțe, substantiv feminin Diminutiv al lui condică. ♦ (În trecut) Carnet destinat personalului casnic, în care se nota identitatea purtătorului, locurile unde a fost angajat etc. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CONDICUȚĂ: CONDICÚȚĂ condicutae forme învechit (diminutiv de la condică) Carte de muncă a personalului casnic angajat la persoane particulare. /condică + sufix condicutauță Forme diferite ale cuvantului condicuta: condicutae Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru condicuță: condicúță forme, plural e (dim. despre condică). Carnet, libret de serviciŭ, maĭ ales cum aŭ servitoriĭ. vezi manual. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru condicuță: condicúță substantiv feminin, genitiv dativ articulat condicúței; plural condicúțe Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru condicuță: condicúță substantiv feminin, genitiv dativ articulat condicúței; plural condicúțe Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru condicuță: condicuță forme cărticică de serviciu. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
CUVINTE APROPIATE DE 'CONDICUTA' CÓNDICĂCONDICÁRCONDICĂREÁSĂcondicțiúneCONDICÚȚĂCONDÍLCONDILCONDILECTOMÍECondillac |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL condicuță Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului condicuță dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii II, 487 / Plural: condicuțățe / Etimologie: condică + -uță] 1 Înv Carnet destinat personalului casnic, în care se nota identitatea purtătorului, locurile unde a mai fost angajat etc. CONDICÚȚĂ condicuțăe forme învechit diminutiv de la condică Carte de muncă a personalului casnic angajat la persoane particulare. /condică + sufix condicuțăuță. |
GRAMATICA cuvântului condicuță? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului condicuță. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul condicuță poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE condicuţă? Vezi cuvântul condicuţă desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul condicuţă?[ con-di-cu-ţă ] Se pare că cuvântul condicuţă are patru silabe |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: De sau dintr- acolo?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul condicuță are forma: condicúțe
