 | as |
|
| Condică [ con-di-că ] VEZI SINONIME PENTRU condică PE ESINONIME.COM definiția cuvântului condica în mai multe dicționareDefinițiile pentru condica din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CÓNDICĂ: CÓNDICĂ, condici, substantiv feminin 1. Registru, catastif. A scos o condică lungă, îngustă, a verb reflexiv:ut să treacă ceva în condică, pe urmă și-a luat seama. PAS, Z. I 292. Cine se afla scris în condici la Hagiu, era scris pe viață la robie. SADOVEANU, M. C. 70. Egumenul le aduse o condică în care să scrie, fiecare persoană numele și dacă au fost mulțumiți sau nu. BOLINTINEANU, O. 439. Cămărașul de catastișe purta condica ostașilor. BĂLCESCU, O. I 122. • Condică de prezență = registru în care salariații semnează la sosire și la plecare pentru a dovedi prezența la locul de muncă. Condică de sugestii și reclamații = registru care se găsește într-un magazin, într-o întreprindere, instituție etc. și în care cumpărătorii, solicitatorii etc. fac diverse sugestii sau reclamații în legătură cu activitatea dusă în locul de muncă respectiv. • Expresia: A trece la (sau în) condică (pe cineva) = a ține minte (pe cineva) în scopul de a se răzbuna. 2. (Învechit și arhaizant) Colecție de legi, decrete, ordonanțe, datini privitoare la o anumită materie; cod. Condica civilă. Condica penală. ▭ Obșteasca hotărîre statornicindu-se astfel, diecii logofeției o scriseră cu pene de gîscă în condica cea mare. SADOVEANU, Z. C. 166. Țările se dotează cu condici de legi. BĂLCESCU, O. II 22. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
 Ce inseamna? |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru condică: cóndică substantiv feminin [Atestat: CANTA, ap. LET. III, 177 / V: cód-, condicac / Plural: condicaici / Etimologie: ngr ϰώδιϰος] 1 Registru. 2 (Înv) Colecție de legi, decrete etc. Si: cod. 3 Volum cuprinzând însemnări cu caracter istoric. 4 (Imp) Lexicon. 5 (Înv) Carnet de socoteli Si: (înv) catastif. 6 (Pfm; îe) A trece (sau) a pune la condica pe cineva A ține minte pe cineva pentru a se răzbuna. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru condică: condică forme 1. odinioară, codice: Condica lui Ipsilante, un extract din Vasilicale (1790), Condica lui Caragea în Muntenia (1817) și Condica lui Calimah în Moldova (1817); 2. colecțiune de acte privitoare la o mănăstire: Condica Bistriței, Tismanei; 3. azi, registru comercial, catastif. [greacă mod. KÓNDIKAS]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CÓNDICĂ: CÓNDICĂ condicaci forme 1) Caiet gros de format mare în care sunt înscrise diferite date sau însemnări cu caracter administrativ; catastif; registru. • A trece (sau a pune) pe cineva la condica a ține minte pe cineva (pentru o răfuială ulterioară). 2) învechit Cod de legi. /<ngr. kóntikas Forme diferite ale cuvantului condica: condicaci Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru condică: cóndică (cóndici), substantiv feminin – 1. Caiet. – 2. Registru. – 3. (învechit) Cod, colecție de legi. – Mr. condică. limba neogreacă ϰώντιϰας, variantă de la ϰῶδιξ (Cihac, II, 651). – derivat condicar, substantiv masculin (conțopist; arhivar); condicuță, substantiv feminin (carnet). Forme diferite ale cuvantului condica: cóndici Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CÓNDICĂ: CÓNDICĂ, condici, substantiv feminin 1. Registru, catastif. • Expresia: A trece la (sau în) condică (pe cineva) = a ține minte (pe cineva) pentru a se răzbuna. 2. (învechit) Colecție de legi, decrete etc.; cod. – conform limba neogreacă kódik, acuz. kódika. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CÓNDICĂ: CÓNDICĂ, condici, substantiv feminin 1. Registru, catastif. • Expresia: A trece la (sau în) condică (pe cineva) = a ține minte (pe cineva) pentru a se răzbuna. 2. (învechit) Colecție de legi, decrete etc.; cod. – conform limba neogreacă kódik, acuz. kódika. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CONDICĂ: CONDICĂ substantiv catastif, registru, (rar) carte, (învechit și regional) metrică, protocol, (învechit) caid, defter, izvod, opis, tartaj, terfelog, (turcism învechit) tefter. (Înscris în condica.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru CÓNDICĂ: CÓNDICĂ substantiv verbal cod, dicționar, lexicon, vocabular. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru condică: cóndică substantiv feminin, genitiv dativ articulat cóndicii; plural cóndici Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru condică: condică substantiv verbal COD. DICȚIONAR. LEXICON. VOCABULAR. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru condică: cóndică substantiv feminin, genitiv dativ articulat cóndicii; plural cóndici Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'CONDICA' condescíndCONDESCÍNDECONDESCÍNDEREcóndicCÓNDICĂCONDICÁRCONDICĂREÁSĂcondicțiúneCONDICÚȚĂ |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL condică Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului condică dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii III, 177 / V: cód-, condicăc / Plural: condicăici / Etimologie: ngr ϰώδιϰος] 1 Registru. 6 Pfm; îe A trece sau a pune la condică pe cineva A ține minte pe cineva pentru a se răzbuna. CÓNDICĂ condicăci forme 1 Caiet gros de format mare în care sunt înscrise diferite date sau însemnări cu caracter administrativ; catastif; registru. • A trece sau a pune pe cineva la condică a ține minte pe cineva pentru o răfuială ulterioară. Înscris în condică. Înscris în condică. |
GRAMATICA cuvântului condică? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului condică. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul condică poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE condică? Vezi cuvântul condică desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul condică?[ con-di-că ] Se pare că cuvântul condică are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL condică Inţelegi mai uşor cuvântul condică dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Condică de prezență = registru în care salariații semnează la sosire și la plecare pentru a dovedi prezența la locul de muncă Condică de sugestii și reclamații = registru care se găsește într-un magazin, într-o întreprindere, instituție etc A trece la sau în condică pe cineva = a ține minte pe cineva în scopul de a se răzbuna A trece la sau în condică pe cineva = a ține minte pe cineva pentru a se răzbuna A trece la sau în condică pe cineva = a ține minte pe cineva pentru a se răzbuna |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL condică |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A căuta privirile cuiva?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul condică are forma: cóndici
