 | as |
|
| Condescendență [ con-des-cen-den-ță ] VEZI SINONIME PENTRU condescendență PE ESINONIME.COM definiția cuvântului condescendenta în mai multe dicționareDefinițiile pentru condescendenta din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul explicativ ilustrat al limbii române dă următoarea definitie pentru condescendență: condescendénță substantiv feminin 1 Atitudine, purtare plină de considerație, de respect, de atenție față de cineva; deferență, respect. 2 Amabilitate, bunăvoință. Ofițeri care gustă cu condescendență de pe farfurioarele cu friptură (CA. PETR.). 3 (peiorativ) Aer de superioritate; bunăvoință amestecată cu dispreț, cu aroganță. ● plural -e. /<fr. condescendance.[1] Definiție sursă: Dicționar explicativ ilustrat al limbii române |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru CONDESCENDENȚĂ: CONDESCENDÉNȚĂ substantiv feminin atitudine plină de considerație, de respect, atenție și bunăvoință față de cineva; amabilitate; deferență. ♦ (peiorativ) bunăvoință cu aer de dispreț, aroganță, superioritate. (< limba franceza condescendance) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CONDESCENDENȚĂ: CONDESCENDÉNȚĂ, condescendențe, substantiv feminin Purtare plină de considerație și de bunăvoință față de cineva; respect, amabilitate, deferență. ♦ (peiorativ) Aer de superioritate, infatuare, aroganță. – Din limba franceza condescendance. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru condescendență: condescendénță substantiv feminin [Atestat: KLOPȘTOCK, forme 315 / Etimologie: franceza condescendance] 1-2 Purtare plină de considerație (și de bunăvoință) față de cineva Si: amabilitate, deferentă, respect. 3 (Prt) Aer de superioritate. 4 (Prt) Infatuare. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CONDESCENDENȚĂ: CONDESCENDÉNȚĂ substantiv feminin Purtare plină de considerație și bunăvoință față de cineva; respect, amabilitate, deferență. ♦ (peiorativ) Aer de superioritate, infatuare, semeție. – Din limba franceza condescendance. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CONDESCENDENȚĂ: CONDESCENDÉNȚĂ forme 1) Caracter condescendent. 2) Sentiment de stimă înaltă față de o persoană; deferență; considerație; cinste. 3) figurat Aere de superioritate. /<fr. condescendance Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru CONDESCENDENȚĂ: CONDESCENDÉNȚĂ (<fr.) substantiv feminin Bunăvoință plină de atenție față de cineva; amabilitate, deferență. ■ (peiorativ) Bunăvoință acordată cu un aer de superioritate. Definiție sursă: Dicționar enciclopedic |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru CONDESCENDENȚĂ: CONDESCENDÉNȚĂ substantiv feminin Atitudine care presupune bunăvoință, amabilitate, de pe o poziție de superioritate, chiar ușor disprețuitoare. [< limba franceza condescendance]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CONDESCENDENȚĂ: CONDESCENDÉNȚĂ substantiv feminin Purtare plină de considerație; respect. Nici măcar atîta condescendență pentru prefectul județului. DUMITRIU, B. forme 40. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru condescendență: condescendență substantiv verbal APRECIERE. ATENȚIE. CINSTE. CINSTIRE. CONSIDERAȚIE. ONOARE. PREȚUIRE. RESPECT. STIMĂ. TRECERE. VAZĂ. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru condescendență: *condescendénță forme, plural e (despre condescendent; limba franceza condescendance). Politeță, afabilitate. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru condescendență: condescendénță substantiv feminin, genitiv dativ articulat condescendénței; plural condescendénțe Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru condescendență: condescendénță substantiv feminin → descendență Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'CONDESCENDENTA' condensézcondensívCONDENSÓRCONDESCENDÉNTCONDESCENDÉNȚĂcondescíndCONDESCÍNDECONDESCÍNDEREcóndic |
GRAMATICA cuvântului condescendență? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului condescendență. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul condescendență poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE condescendență? Vezi cuvântul condescendență desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul condescendență?[ con-des-cen-den-ță ] Se pare că cuvântul condescendență are cinci silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL condescendență |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A se duce pe aripi de vânt?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul condescendență are forma: condescendénțe
