 | as |
|
| Condei [ con-de-i ] VEZI SINONIME PENTRU condei PE ESINONIME.COM definiția cuvântului condei în mai multe dicționareDefinițiile pentru condei din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CONDEI: CONDÉI, condeie, substantiv neutru 1. Unealtă de scris în formă de bețișor la care se adaptează o peniță; toc (împreună cu penița). Clip, înainte de a înmuia condeml, își răsuci colțurile mustății, parcă răsucea de cozi două verb reflexiv:ăbii. CAMILAR, TEM. 176. De două ori luase condeiul in mînă să-i scrie lui Neagu, dar n-avea curajul să înceapă. BART, 233. Scîrțîirea de condeie dădea farmec astei liniști. EMINESCU, O. I 141. Îndată am găsit caiete, condeie. NEGRUZZI, S. I 7. • Expresia: Ca din condei = regulat, ordonat, frumos. Sprîncenele trase ca din condei. DELAVRANCEA, S. 9. A trage condeiul = a încărca la socoteală, a profita prin înșelăciune sau minciună. Lasă, Ghiță, cu steagurile de alaltăieri ți-a ieșit bine; ai tras frumușel condeiul, CARAGIALE, O. I 103. Dintr-un condei sau dintr-o trăsătură de condei = dintr-o dată. ♦ (Învechit, adesea urmat de determinări explicative) Nume dat la diferite instrumente cu care se scrie: bețișor de piatră cu care se scrie pe o placă de ardezie, pană de gîscă, cretă de scris. Și-a cumpărat o tăbliță, un condei, un burete. STANCU, despre 446. Condicarul... citea jălbile, întingînd din verb reflexiv:eme în verb reflexiv:eme condeiul de pană de gîscă în călimările de la brîu. GHICA, S. 7. Chemînd un băiet ca de nouă ani, îi dete condeiul de credă. NEGRUZZI, S. I 5. 2. figurat Scris, scriere; fel, mod de a scrie ca publicist, îndemînare în scris. Ceea ce spusese despre Bărăganul, nostru condeiul meu cel smead, molatic, searbăd și spălăcii. ODOBESCU, S. III 159. Om al condeiului (sau de condei) = publicist, scriitor. • Expresia: A o aduce din condei sau a învîrti condeiul = a vorbi sau a scrie cu meșteșug și finețe; a ieși din încurcătură printr-o întorsătură a frazei (vorbite sau scrise). Dumneavoastră învîrtiți condeiul și, cînd verb reflexiv:eți, știți a face din alb negru și din negru albaneză CREANGĂ, A. 163. 3. figurat Socoteală. Apoi, închipuiește-ți dumneata numai un condei; stăi să-ți spui. CARAGIALE, O. I 93. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
 Ce inseamna? |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CONDEI: CONDÉI, condeie, substantiv neutru 1. Unealtă de scris în formă de bețișor, la care se adaptează o peniță; toc (împreună cu penița). • Mânuitor de condei = scriitor (talentat). • Expresia: Ca din condei = regulat, ordonat, frumos. A trage condeiul = a încărca la socoteală. Dintr-un condei sau dintr-o trăsătură de condei = dintr-o dată. ♦ figurat Trăsătură de condei; prin extensie moment, clipă. ♦ (învechit) Nume dat unor instrumente cu care se scria. ♦ Creion pentru înnegrirea sprâncenelor. 2. figurat Mod de a scrie bine, îndemânare la scris, talent scriitoricesc. • Expresia: A avea condei = a scrie ușor (și bine), a avea talent la scris. A o aduce bine din condei = a vorbi sau a scrie cu meșteșug; a ieși din încurcătură printr-o întorsătură pricepută a frazei. 3. Par lung care, împreună cu lopata, formează cârma plutei. – Din limba neogreacă kondíli. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CONDEI: CONDÉI, condeie, substantiv neutru 1. Unealtă de scris în formă de bețișor, la care se adaptează o peniță; toc. • Mânuitor de condei = scriitor (talentat). • Expresia: Ca din condei = regulat, ordonat, frumos. A trage condeiul = a încărca la socoteală. Dintr-un condei sau dintr-o trăsătură de condei = dintr-odată. ♦ (învechit) Nume dat unor instrumente cu care se scria. ♦ Creion pentru înnegrirea sprâncenelor. 2. figurat Mod de a scrie bine, îndemânare la scris, talent scriitoricesc. • Expresia: A avea condei = a scrie ușor (și bine), a avea talent la scris. A o aduce bine din condei = a vorbi sau a scrie cu meșteșug; a ieși din încurcătură printr-o întorsătură pricepută a frazei. 3. Par lung care, împreună cu lopata, formează cârma plutei. – Din limba neogreacă kondíli. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru condei: condéi sn [Atestat: DOSOFTEI, PS. / Plural: condeiee / Etimologie: ngr ϰονδύλι(ογ)] 1 Unealtă de scris în formă de bețișor, la care se atașează o peniță Si: toc. 2 (Îs) Mânuitor de condei Scriitor. 3 (Îlav) Ca din condei Frumos și ordonat. 4 (Pfm; îe) A trage condeiul A încărca la socoteală. 5 (Îlav) Dintr-un condei Dintr-o dată. 6 Trăsătură de condei Mișcare rapidă. 7 (Pex) Moment. 8 (Înv) Instrument cu care se scria. 9 Creion pentru înnegrirea sprâncenelor. 10 (Fig) îndemnare la scris. 11 (Îe) A avea condei A avea talent la scris. 12 (Fam; îe) A o aduce bine din condei A vorbi (sau a scrie) cu meșteșug. 13 (Fam; îae) A ieși din încurcătură printr-o întorsătură pricepută a frazei. 14 Par lung, care, împreună cu lopata, formează cârma plutei. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CONDEI: CONDEI s. 1. creion, (învechit și popular) plaivaz, (învechit și regional) plumb, (învechit, în Transilvania și Banat) ceruză. (Stă cu condei la ureche.) 2. (rar) stil, (Moldova) plumb. (condei cu care se scria pe tăbliță.) 3. toc. (condei cu peniță.) 4. scris, scriitură, (popular) slovă. (Are un condei regulat.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CONDEI: CONDÉI condeiie n. 1) Unealtă de scris în formă de bețișor, prevăzută la capăt cu un dispozitiv special pentru peniță; toc. 2) Creion special folosit la înnegrirea sprâncenelor. 3) figurat Talent scriitoricesc. /<ngr. kondíli Forme diferite ale cuvantului condei: condeiie Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru CONDEI: CONDÉI substantiv verbal cuțit, limbă, stil. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru condei: condei substantiv verbal CUȚIT. LIMBĂ. STIL. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru condei: condéi substantiv neutru, plural condéie Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru condei: condéi substantiv neutru, plural condéie Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'CONDEI' CONDÁȘCondécondecárcondeérCONDÉIcondeiáCONDEIÁȘCONDEIÉRcondémn |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL condei Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului condei dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii / Plural: condeiee / Etimologie: ngr ϰονδύλιογ] 1 Unealtă de scris în formă de bețișor, la care se atașează o peniță Si: toc. 2 Îs Mânuitor de condei Scriitor. 3 Îlav Ca din condei Frumos și ordonat. 4 Pfm; îe A trage condeiul A încărca la socoteală. 5 Îlav Dintr-un condei Dintr-o dată. 6 Trăsătură de condei Mișcare rapidă. 11 Îe A avea condei A avea talent la scris. 12 Fam; îe A o aduce bine din condei A vorbi sau a scrie cu meșteșug. Stă cu condei la ureche. Condei cu care se scria pe tăbliță. Condei cu peniță. Are un condei regulat. CONDÉI condeiie n. Condei cu care se scria pe tăbliță. Are un condei regulat. |
GRAMATICA cuvântului condei? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului condei. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul condei poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE condei? Vezi cuvântul condei desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul condei?[ con-de-i ] Se pare că cuvântul condei are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL condei Inţelegi mai uşor cuvântul condei dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Ca din condei = regulat, ordonat, frumos A trage condeiul = a încărca la socoteală, a profita prin înșelăciune sau minciună Dintr-un condei sau dintr-o trăsătură de condei = dintr-o dată Om al condeiului sau de condei = publicist, scriitor A o aduce din condei sau a învîrti condeiul = a vorbi sau a scrie cu meșteșug și finețe; a ieși din încurcătură printr-o întorsătură a frazei vorbite sau scrise Mânuitor de condei = scriitor talentat Ca din condei = regulat, ordonat, frumos A trage condeiul = a încărca la socoteală Dintr-un condei sau dintr-o trăsătură de condei = dintr-o dată A avea condei = a scrie ușor și bine, a avea talent la scris A o aduce bine din condei = a vorbi sau a scrie cu meșteșug; a ieși din încurcătură printr-o întorsătură pricepută a frazei Mânuitor de condei = scriitor talentat Ca din condei = regulat, ordonat, frumos A trage condeiul = a încărca la socoteală Dintr-un condei sau dintr-o trăsătură de condei = dintr-odată A avea condei = a scrie ușor și bine, a avea talent la scris A o aduce bine din condei = a vorbi sau a scrie cu meșteșug; a ieși din încurcătură printr-o întorsătură pricepută a frazei |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL condei |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A-și întoarce mantaua după vânt?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul condei are forma: condéie
