 | as |
|
| Concurenţă [ con-cu-ren-ţă ] VEZI SINONIME PENTRU concurenţă PE ESINONIME.COM definiția cuvântului concurenta în mai multe dicționareDefinițiile pentru concurenta din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru CONCURENȚĂ: CONCURÉNȚĂ (< limba franceza ) substantiv feminin 1. Rivalitate, luptă dusă cu mijloace economice (reducerea prețului de cost, lansarea de produse noi, cumpărări de acțiuni etc.) și extraeconomice (spionaj industrial, acțiuni de sabotaj etc.) între producători sau comercianți, monopoluri, țări etc. pentru producerea și desfacerea unor mărfuri, acapararea unor piețe și obținerea de profituri mari. • Concurenta neloială = infracțiune care constă în fabricarea și punerea în circulație a unor produse care poartă denumiri de origine ori indicații de proveniență false, precum și aplicarea pe produsele puse în circulație a unor mențiuni false privind brevetele de invenție sau în folosirea unor nume comerciale ori a denumirilor organizațiilor de comerț sau industrie în scopul de a induce în eroare pe beneficiari. • Liberă concurenta = concurenta între întreprinzătorii privați, neîngrădită de organizații monopoliste, de stat etc. 2. Întrecere, rivalitate într-un domeniu de activitate; competiție. Definiție sursă: Dicționar enciclopedic |
 Ce inseamna? |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CONCURENȚĂ: CONCURÉNȚĂ, concurențe, substantiv feminin 1. (În orînduirea capitalistă) Rivalitate comercială, luptă între industriași sau comercianți pentru acapararea pieței, a clientelei, pentru obținerea celor mai mari profituri. Legea concurenței și a anarhiei producției și-a încetat acțiunea, pentru prima oară, în economia Uniunii Sovietice. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2538. Nu e o întîmplare că teoria lui Darwin a apărut în țara cea mai individualistă și în societatea cea mai industrială, unde deci concurența era mai pronunțată. IBRĂILEANU, S. 235. 2. Întrecere, rivalitate într-un cîmp de activitate; luptă pentru întîietate. • Expresia: A face concurență cuiva = a căuta să întreacă pe cineva țintind spre același scop, rivalizînd cu el, luîndu-se cu el Ia întrecere. • Locuţiune adverbiala Pînă la concurența sumei de... = pînă la suma de... Directorul adjunct are dreptul să semneze pînă la concurența sumei de 30000 lei. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CONCURENȚĂ: CONCURÉNȚĂ, concurențe, substantiv feminin 1. Rivalitate comercială, luptă dusă cu mijloace economice între industriași, comercianți, monopoluri, țări etc. pentru acapararea pieței, desfacerea unor produse, pentru clientelă și pentru obținerea unor câștiguri cât mai mari. 2. Întrecere, rivalitate într-un domeniu de activitate. • Expresia: A face concurență cuiva = a căuta să întreacă pe cineva, țintind spre același scop. 3. (geometrie) Proprietate a dreptelor concurente. • Punct de concurență = punct de intersecție a dreptelor concurente. – Din limba franceza concurence. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CONCURENȚĂ: CONCURÉNȚĂ, concurențe, substantiv feminin 1. Trăsătură esențială a economiei de piață, care reflectă rivalitatea, disputa dintre agenții economici de a produce și vinde bunuri și servicii similare sau substituibile în condițiile cele mai avantajoase pentru ei. 2. Întrecere, rivalitate într-un domeniu de activitate. • Expresia: A face concurență cuiva = a căuta să întreacă pe cineva, țintind spre același scop. 3. (geometrie) Proprietate a dreptelor concurente. • Punct de concurență = punct de intersecție a dreptelor concurente. – Din limba franceza concurence. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru concurență: concurénță substantiv feminin [Atestat: HASDEU, I. C. 52 / V: (îvr) concurentarinconcurenta / Plural: concurentațe / Etimologie: franceza concurrence] 1 Rivalitate între industriași, comercianți, țări, monopoluri etc. pentru acapararea pieței, desfacerea produselor și clientelei în vederea obținerii unor câștiguri cât mai mari. 2 (Pex) Rivalitate într-un domeniu de activitate. 3-4 (Îe) A(-și) face concurenta (cuiva) A căuta să întreacă pe cineva, urmărind același scop. 5 (Mat) Proprietate a mai multor drepte de a avea un punct comun. 6 (Îs) Punct de concurenta Punct de intersecție a dreptelor concurente (4). Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru CONCURENȚĂ: CONCURÉNȚĂ substantiv feminin 1. Rivalitate, luptă între industriași sau între comercianți pentru acapararea pieței, pentru obținerea unor profituri cât mai mari etc. 2. Întrecere, luptă pentru întâietate. • A face concurență cuiva = a căuta să întreacă pe cineva, urmărind același scop ca și el. 3. (matematică) Proprietate a trei sau mai multor curbe sau suprafețe de a avea un punct comun. [conform limba franceza concurrence, italiana concorenza]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CONCURENȚĂ: CONCURÉNȚĂ concurentae forme 1) Luptă între două sau mai multe persoane (state, organizații) care urmăresc același avantaj sau același rezultat; concurs; întrecere; competiție. 2) Raport între doi sau mai mulți producători, comercianți etc. care luptă pentru acapararea pieței, a clientelei în vederea obținerii unui profit maxim. [G.-D. concurenței] /<fr. concurrence Forme diferite ale cuvantului concurenta: concurentae Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru concurență: *concurénță forme, plural e (în franceză concurrence, despre concurrent, concurent). Pretențiunea maĭ multora asupra aceluĭașĭ lucru, competițiune. comerț Întrecere pentru a vinde maĭ mult: a face concurență cuĭva. Pînă la concurența de, pînă la suma de. vezi record și vira. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru concurență: concurență forme 1. pretențiunea mai multor persoane pentru acelaș lucru; 2. rivalitate între negustori sau fabricanți cu privire la calitatea ori prețul mărfurilor: până la concurență, până la atingerea unei sume oarecare. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CONCURENȚĂ: CONCURENȚĂ substantiv întrecere, luptă, rivalitate. (concurenta între mai multe concerne.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru concurență: concurénță substantiv feminin, genitiv dativ articulat concurénței; plural concurénțe Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru concurență: concurénță substantiv feminin, genitiv dativ articulat concurénței; plural concurénțe Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'CONCURENTA' CONCURÁconcurábilconcuráreCONCURÉNTCONCURÉNȚĂCONCURENȚIÁLconcúrgCONCÚRGEconcurínță |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL concurență Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului concurență dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii 52 / V: îvr concurențărinconcurență / Plural: concurențățe / Etimologie: franceza concurrence] 1 Rivalitate între industriași, comercianți, țări, monopoluri etc. 3-4 Îe A-și face concurență cuiva A căuta să întreacă pe cineva, urmărind același scop. 6 Îs Punct de concurență Punct de intersecție a dreptelor concurente 4. CONCURÉNȚĂ concurențăe forme 1 Luptă între două sau mai multe persoane state, organizații care urmăresc același avantaj sau același rezultat; concurs; întrecere; competiție. Concurență între mai multe concerne. Există în școală o adevărată concurență?. Concurență între mai multe concerne. |
GRAMATICA cuvântului concurență? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului concurență. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul concurență poate fi: substantiv, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE concurenţă? Vezi cuvântul concurenţă desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul concurenţă?[ con-cu-ren-ţă ] Se pare că cuvântul concurenţă are patru silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL concurență Inţelegi mai uşor cuvântul concurență dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexeNeloială = infracțiune care constă în fabricarea și punerea în circulație a unor produse care poartă denumiri de origine ori indicații de proveniență false, precum și aplicarea pe produsele puse în circulație a unor mențiuni false privind brevetele de invenție sau în folosirea unor nume comerciale ori a denumirilor organizațiilor de comerț sau industrie în scopul de a induce în eroare pe beneficiari = c A face concurență cuiva = a căuta să întreacă pe cineva țintind spre același scop, rivalizînd cu el, luîndu-se cu el Ia întrecere = pînă la suma de A face concurență cuiva = a căuta să întreacă pe cineva, țintind spre același scop Punct de concurență = punct de intersecție a dreptelor concurente A face concurență cuiva = a căuta să întreacă pe cineva, țintind spre același scop Punct de concurență = punct de intersecție a dreptelor concurente A face concurență cuiva = a căuta să întreacă pe cineva, urmărind același scop ca și el |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL concurență |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: în expresie ce mai ala-bala??Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul concurență are forma: concurénțe
