eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție concurent


PROPOZIȚIIEXPRESIISINONIME PLURALGRAMATICĂSILABE
Concurent [ con-cu-rent ]
VEZI SINONIME PENTRU concurent PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului concurent în mai multe dicționare

Definițiile pentru concurent din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CONCURENT:
CONCURÉNT, -Ă, concurenți, -te, adjectiv, substantiv masculin și forme

I. Adj.

1. Care face concurență altuia, care luptă pentru acapararea pieței, pentru înlăturarea rivalilor.

2. Care tinde spre același rezultat. Cauze concurente.
       • Drepte concurente = drepte care se întâlnesc în același punct.

II. S. m. și forme

1. Participant la un concurs sportiv.

2. (În orânduirea capitalistă) Negustor sau producător care luptă să depășească în câștig pe rivali.

– Din limba franceza concurrent.
Forme diferite ale cuvantului concurent: concurent-Ă

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

concurent
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru concurent:
concurént, concurentă [Atestat: NEGRUZZI, S. 1,40 / Plural: concurentnți, concurente / Etimologie: franceza concurrent] 1 a Care face concurență (2) altuia. 2 a (Cmr) Care luptă pentru acapararea pieței, pentru înlăturarea rivalilor. 3 a Care tinde spre același rezultat. 4 a (Mat; îs) Drepte concurente Drepte care se întâlnesc în același punct. 5-9 smf, a (Persoană) care participă la un concurs (1-4). 10-11 substantiv masculin și feminin Producător (sau comerciant) care luptă să depășească în câștig pe rivali.
Forme diferite ale cuvantului concurent: concurentă

Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

CONCURENT
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru CONCURENT:
CONCURÉNT, -Ă

I. adjectiv

1. care face concurență altuia.

2. (matematică; despre linii, planuri) care au un punct, o dreaptă comună, care se intersectează.

3. care tinde către același rezultat.

II. substantiv masculin forme

1. participant la o competiție sportivă.

2. negustor, producător care face concurență altora. (< limba franceza concurrent, latina concurrens)
Forme diferite ale cuvantului concurent: concurent-Ă

Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

CONCURENT, -Ă
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru CONCURENT, -Ă:
CONCURÉNT, -Ă adjectiv

1. Care face concurență altuia.

2. Care tinde către același rezultat, către același scop.
♦ (matematică; despre linii, planuri) Care au un punct sau o dreaptă comună. // substantiv masculin și forme

1. Participant la un concurs sportiv.

2. Negustor sau producător care face concurență altora. [conform latina concurrens, limba franceza concurrent].

Definiție sursă: Dicționar de neologisme

CONCURENT
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CONCURENT:
CONCURÉNT1, -Ă, concurenți, -te, adjectiv

1. (În orînduirea capitalistă) Care concurează, care face concurență altuia (mai ales în comerț). Firmă concurentă.

2. Care tinde spre același rezultat, care duce la același scop.
       • Cauze concurente = cauze care contribuie Ja producerea aceluiași efect.
Forme diferite ale cuvantului concurent: concurent-Ă

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

CONCURENT
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CONCURENT:
CONCURÉNT, -Ă, concurenți, -te, adjectiv, substantiv masculin și forme

1. (Persoană) care face concurență alteia, care urmărește același rezultat, același scop.
       • Drepte concurente = drepte care se întâlnesc în același punct.

2. (Persoană) care participă la un concurs sportiv.

– Din limba franceza coneurrent.
Forme diferite ale cuvantului concurent: concurent-Ă

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

CONCURENT
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CONCURENT:
CONCURÉNT2 concurenttă (concurentți, concurentte) m. și forme

1) Persoană care concurează cu alta în vederea atingerii aceluiași scop; rival; adversar.

2) Negustor sau comerciant aflat în concurență. /<fr. concurrent, latina concurrens, concurentntis
Forme diferite ale cuvantului concurent: concurenttă

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

CONCURENT
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CONCURENT:
CONCURÉNT1 concurenttă (concurentți, concurentte)

1) Care concurează; aflat în concurență. Monopoluri concurentte.

2) Care tinde spre același rezultat; orientat spre același scop. Forțe concurentte. /<fr. concurrent, latina concurrens, concurentntis
Forme diferite ale cuvantului concurent: concurenttă

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

CONCURENT
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CONCURENT:
CONCURENT s.

1. candidat, competitor. (concurent la titlul de profesor.)

2. adversar, rival, (învechit) împotrivitor, rîvnaci. (Și-a întrecut toți concurent la sprint.)

3. emul, rival. (concurent cuiva în cîmpul literaturii.)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

CONCURENT
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CONCURENT:
CONCURÉNT2, -Ă, concurenți, -te, substantiv masculin și forme

1. (În orînduirea capitalistă) Negustor sau producător care luptă să depășească în cîștig pe rivali.

2. Participant la concursurile sportive.
Forme diferite ale cuvantului concurent: concurent-Ă

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

concurent
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru concurent:
*concurént, -ă substantiv (în franceză concurrent, despre latina concúrrens, -éntis). Care concură, competitor, rival.
Forme diferite ale cuvantului concurent: concurent-ă lacedemoni

Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

concurent
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru concurent:
concurént adjectiv masculin, substantiv masculin, plural concurénți; adjectiv feminin, substantiv feminin concuréntă, plural concurénte
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

concurent
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru concurent:
concurént adjectiv masculin, substantiv masculin, plural concurénți; forme singular concuréntă, plural concurénte
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

concurent
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru concurent:
concurent m. cel ce urmărește acelaș scop odată cu altul.
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a


CUVINTE APROPIATE DE 'CONCURENT'
concúrCONCURÁconcurábilconcuráreCONCURÉNTCONCURÉNȚĂCONCURENȚIÁLconcúrgCONCÚRGE

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL concurent
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului concurent dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
Concurént, concurentă [Atestat: NEGRUZZI, S.
1,40 / Plural: concurentnți, concurente / Etimologie: franceza concurrent] 1 a Care face concurență 2 altuia.
4 a Mat; îs Drepte concurente Drepte care se întâlnesc în același punct.
CONCURÉNT2 concurenttă concurentți, concurentte m.
Concurrent, latina concurrens, concurentntis.
CONCURÉNT1 concurenttă concurentți, concurentte 1 Care concurează; aflat în concurență.
Monopoluri concurentte.
Forțe concurentte.
Concurrent, latina concurrens, concurentntis.
Concurent la titlul de profesor.
Și-a întrecut toți concurent la sprint.
Concurent cuiva în cîmpul literaturii.
Concurentul cuiva în câmpul literaturii.

GRAMATICA cuvântului concurent?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului concurent.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul concurent poate fi: substantiv, adjectiv,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul concurent sa indeplinească rolul de: substantiv feminin, substantiv masculin, adjectiv feminin, adjectiv masculin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / doi
  • group icon La plural substantivul concurent are forma: concurénți
  • single icon La singular substantivul concurent are forma: concuréntă
VEZI PLURALUL pentru concurent la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE concurent?
Vezi cuvântul concurent desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul concurent?
[ con-cu-rent ]
Se pare că cuvântul concurent are trei silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL concurent
Inţelegi mai uşor cuvântul concurent dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
Drepte concurente = drepte care se întâlnesc în același punct
Cauze concurente = cauze care contribuie Ja producerea aceluiași efect
Drepte concurente = drepte care se întâlnesc în același punct

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL concurent

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Valerianic adjectiv în sintagma acid valerianic?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
a umbla fără grijă dându-și importanță
varietate de măr care face fructe mărunte, cu dungi roșii și acrișoare la gust
lichid incolor, uleios, cu miros neplăcut, solubil în apă, eter și alcool, extras din valeriană și întrebuințat ca medicament antispasmodic și sedativ
a lua masa, a mânca
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app