 | as |
|
| Concubin [ con-cu-bin ] VEZI SINONIME PENTRU concubin PE ESINONIME.COM definiția cuvântului concubin în mai multe dicționareDefinițiile pentru concubin din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru concubin: concubín, concubină [Atestat: ARISTIA, PLUT. / Plural: concubini, concubine / Etimologie: franceza concubine] 1-2 smf, a (Persoană) care trăiește în concubinaj (1). 3 substantiv masculin și feminin (Rar) Homosexual. Forme diferite ale cuvantului concubin: concubină Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru CONCUBIN: CONCUBÍN, -Ă substantiv masculin și forme Cel care trăiește în concubinaj. [< limba franceza concubin, conform latina concubinus – tovarăș de pat]. Forme diferite ale cuvantului concubin: concubin-Ă Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CONCUBIN: CONCUBÍN, -Ă, concubini, -e, substantiv masculin și forme Persoană care trăiește în concubinaj. – Din limba franceza concubin, latina concubinus. Forme diferite ale cuvantului concubin: concubin-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CONCUBIN: CONCUBÍN, -Ă, concubini, -e, substantiv masculin și forme Persoană care trăiește în concubinaj. – Din limba franceza concubin, latina concubinus. Forme diferite ale cuvantului concubin: concubin-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru concubin: *concubín, -ă substantiv (latina concubinus, -cubina. vezi cuĭb). Persoană care trăĭește în concubinaj. vezi țiitoare. Forme diferite ale cuvantului concubin: concubin-ă lacedemoni Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CONCUBIN: CONCUBÍN concubină (concubini, concubine) m. și forme Persoană care trăiește în concubinaj. /<fr. concubine, latina concubinus Forme diferite ale cuvantului concubin: concubină Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CONCUBIN: CONCUBIN substantiv amant, iubit, prieten, (popular) amorez, drăguț, ibovnic, (învechit) libovnic, (argotic) gagic, gagiu. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru CONCUBIN: CONCUBIN, -Ă substantiv masculin forme cel care trăiește în concubinaj. (< limba franceza concubin, latina concubinus) Forme diferite ale cuvantului concubin: concubin-Ă Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CONCUBIN: CONCUBÍN, -Ă, concubini, -e, substantiv masculin și forme Persoană care trăiește în concubinaj. Forme diferite ale cuvantului concubin: concubin-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru concubin: concubín substantiv masculin, plural concubíni Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru concubin: concubín substantiv masculin, plural concubíni Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'CONCUBIN' CONCRETIZÁTCONCRETIZATÓRconcretizézconcrezútCONCUBÍNCONCUBÍNĂCONCUBINÁJconcubinárconcubinát |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL CONCUBIN Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului concubin dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Concubín, concubină [Atestat: ARISTIA, PLUT. / Plural: concubini, concubine / Etimologie: franceza concubine] 1-2 smf, a Persoană care trăiește în concubinaj 1. CONCUBÍN concubină concubini, concubine m. |
GRAMATICA cuvântului CONCUBIN? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului concubin. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul CONCUBIN poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE concubin? Vezi cuvântul concubin desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul concubin?[ con-cu-bin ] Se pare că cuvântul concubin are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL CONCUBIN |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Nici un capăt de ață?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul concubin are forma: concubíni
