 | as |
|
| Concrețiune [ con-cre-ți-u-ne ] VEZI SINONIME PENTRU concrețiune PE ESINONIME.COM definiția cuvântului concretiune în mai multe dicționareDefinițiile pentru concretiune din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru concrețiune: concrețiúne substantiv feminin [Atestat: DA / P: concretiuneți-uconcretiune / Plural: concretiuneni / Etimologie: franceza concrétion, lat concretio, -onis] 1 Concreționare (1). 2 (Glg) Agregat mineral, de formă sferică sau neregulată, format prin depunerea rocilor sedimentare în jurul unui corp străin și prin concentrarea substanțelor minerale din soluții apoase Si: concreționare (2). 3 (Med) Formațiune constând din precipitări de săruri în țesuturi sau organe cavitare. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CONCREȚIUNE: CONCREȚIÚNE concretiunei forme 1) tehnic Corp solid format din compuși metalici, ca rezultat al unui tratament termic. 2) Agregat monomineral sau polimineral inclus într-o rocă sedimentară sau în sol; sediment constând din substanțe minerale, depuse în jurul unui corp străin. [silabe -ți-u-] /<fr. concretion, latina concrecio, concretiuneonis Forme diferite ale cuvantului concretiune: concretiunei Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru CONCREȚIUNE: CONCREȚIÚNE substantiv feminin Concreționare. ♦ Depunere care se formează în rocile sedimentare prin concentrarea substanțelor minerale din soluții apoase în jurul unui corp străin; sinter. ♦ Formațiune constând din precipitări de săruri în țesuturi sau organe cavitare. [pronume -ți-u-. / < limba franceza concrétion]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CONCREȚIUNE: CONCREȚIÚNE, concrețiuni, substantiv feminin Agregat mineral de formă sferică sau neregulată, format prin depunerea rocilor sedimentare în jurul unui corp străin și prin concentrarea substanțelor minerale din soluții apoase. [ pronunție: -ți-u-] – Din limba franceza concrétion, latina concretio, -onis. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru CONCREȚIUNE: CONCREȚIÚNE substantiv feminin depunere care se formează în rocile sedimentare prin concentrarea substanțelor minerale din soluții apoase în jurul unui corp străin; sinter. • formațiune din precipitări de săruri în țesuturi sau organe cavitare. (< limba franceza concretion, latina concretio) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CONCREȚIUNE: CONCREȚIÚNE, concrețiuni, substantiv feminin Agregat mineral format prin depunerea materialului din soluții în jurul unui nucleu (roci, minerale etc.), în soluri sau în peșteri. [ pronunție: -ți-u-] – Din limba franceza concrétion, latina concretio, -onis. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CONCREȚIUNE: CONCREȚIÚNE, concrețiuni, substantiv feminin (geologie) Depunere formată din roci sedimentare în jurul unui corp străin, prin concentrarea substanțelor minerale din soluții apoase. – Pronunțat: -ți-u-. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru concrețiune: concrețiúne substantiv feminin (silabe -ți-u-), genitiv dativ articulat concrețiúnii; plural concrețiúni Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru concrețiune: concrețiúne (-ți-u-) substantiv feminin, genitiv dativ articulat concrețiúnii; plural concrețiúni Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CONCREȚIUNE: CONCREȚIUNE substantiv (medicina) calcul, piatră. (concretiune la rinichi.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'CONCRETIUNE' CONCREȚIONÁREconcretísmconcretitáteCONCRETITÚDINECONCREȚIÚNECONCRETIZÁCONCRETIZÁRECONCRETIZÁTCONCRETIZATÓR |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL CONCREȚIUNE Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului concreţiune dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Concrețiúne substantiv feminin [Atestat: DA / P: concreȚiuneți-uconcreȚiune / Plural: concreȚiuneni / Etimologie: franceza concrétion, lat concretio, -onis] 1 Concreționare 1. CONCREȚIÚNE concreȚiunei forme 1 tehnic Corp solid format din compuși metalici, ca rezultat al unui tratament termic. Concretion, latina concrecio, concreȚiuneonis. ConcreȚiune la rinichi. |
GRAMATICA cuvântului CONCREȚIUNE? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului concreţiune. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul CONCREȚIUNE poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE concrețiune? Vezi cuvântul concrețiune desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul concrețiune?[ con-cre-ți-u-ne ] Se pare că cuvântul concrețiune are cinci silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL CONCREȚIUNE |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A ieși la horă?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul concrețiune are forma: concrețiúni
