 | as |
|
| Concordanţă [ con-cor-dan-ţă ] VEZI SINONIME PENTRU concordanţă PE ESINONIME.COM definiția cuvântului concordanta în mai multe dicționareDefinițiile pentru concordanta din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CONCORDANȚĂ: CONCORDÁNȚĂ, concordanțe, substantiv feminin Acord, potrivire, conformitate. Acest tablou e deci în concordanță cu tonul și logica întregii poezii. GHEREA, ST. Hristos III 403. • (economie poloneză) Concordanța obligatorie a relațiilor de producție cu; caracterul forțelor de producție = lege economică obiectivă care acționează în toate orînduirile sociale, potrivit căreia relațiile de producție trebuie să corespundă cu caracterul forțelor de producție: Sprijinindu-se pe legea economică a concordanței obligatorii a relațiilor de producție cu caracterul forțelor de produc ție, Puterea Sovietică a socializat mijloacele de producție, le-a făcut proprietate a întregului popor și în felul acesta a desființat, sistemul exploatării, a creat formele socialiste de economie. Dacă n-ar fi fost această lege și dacă nu s-ar fi bazat pe ea, Puterea Sovietică n-ar fi putut să-și îndeplinească, sarcina. STALIN, PROBL. economie 8. I. vezi Stalin, dezvoltînd învățătura marxist-leninistă, a dat o formulare nouă și. deosebit de clară legii concordanței obligatorii a relațiilor de producție cu caracterul forțelor de producție, a definit rolul noilor relații de producție ca motor principal și hotărîtor al dezvoltării forțelor de producție, a arătat acțiunea acestei legi obiective în socialism și importanța folosirii ei pentru construirea comunismului. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 5, 45. (gramatică) Concordanța timpurilor = ansamblu de reguli după care se fixează timpul verbului din propoziția dependentă, în raport cu timpul verbului propoziției regente. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de termeni muzicali dă următoarea definitie pentru concordanță: concordanță (germana Konkordanz) 1. Relație convenabilă, în ordine melodică, între două sunete consecutive, spre deosebire de consonanță* care privește concomitența intervalelor* (de ex. la Johannes de Groheo, c. 1300). 2. Noțiune propusă de C. Stumpf, pentru mai multe decât două sunete consonante (în opoziție cu noțiunea de consonanță, ce ar fi rezervată doar intervalelor). C. sunt astfel toate acordurile* principale și secundare ale sistemului (II, 3) major-minor ( vezi și armonie) și răsturnările* lor, a căror tradiție este aceea de a conține o cvintă* sau o cvartă*, o terță* sau o sextă*. Noțiunea nu s-a impus, deoarece consonanța a continuat să desemneze fără inconveniente atât intervalele cât și acordurile. Ant.: discordanță. Definiție sursă: Dicționar de termeni muzicali |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru CONCORDANȚĂ: CONCORDÁNȚĂ substantiv feminin 1. faptul de a concorda; potrivire, acord, corespondență (II, 1). ♦ concordanța timpurilor = ansamblu de reguli potrivit cărora se fixează timpul verbului dintr-o propoziție dependentă în acord cu timpul verbului din propoziția regentă; corespondența timpurilor. • îmbinare armonioasă de sunete. 2. (geologie) raportul dintre două (serii de) straturi care s-au sedimentat continuu. 3. specie evoluată de index (glosar), larg cultivată în filologia anglo-saxonă și chiar în cea romanică, constând în listarea cuvintelor, însoțite fiecare de un microcontext pertinent pentru înțelegerea lor. (< limba franceza concordance) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CONCORDANȚĂ: CONCORDANȚĂ s. 1. coincidență, echivalență, (livresc) congruență. (concordanta unor elemente.) 2. afinitate, analogie, apropiere, asemănare, corespondență, înrudire, potriveală, potrivire, similaritate, similitudine, (învechit și regional) semuială, (regional) semeniș, (învechit) potroz, semănare, semănătură, semuire. (Se poate stabili o concordanta între acele două elemente.) 3. acord, conformitate, corespondență, potriveală, potrivire, (livresc) consonanță. (Există o deplină concordanta între elementele ansamblului.) 4. armonie, echilibru, potrivire, proporție, proporționalitate, simetrie, (figurat) simfonie. (Ce concordanta clasică în această lucrare!) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru CONCORDANȚĂ: CONCORDÁNȚĂ substantiv feminin 1. Faptul de a concorda; potrivire, acord. • Concordanța relațiilor de producție cu caracterul forțelor de producție = lege economică potrivit căreia relațiile de producție trebuie să corespundă cu caracterul forțelor de producție; concordanța timpurilor = ansamblu de reguli potrivit cărora se fixează acordul timpului verbului dintr-o propoziție dependentă cu timpul verbului din propoziția regentă. 2. (geologie) Raportul dintre două strate sau serii de strate care s-au sedimentat continuu. [conform limba franceza concordance, italiana concordanza]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru concordanță: concordánță substantiv feminin [Atestat: MAIORESCU, L. 150 / Plural: concordantațe / Etimologie: franceza concordance] 1 Acord. 2 Potrivire. 3 Conformitate. 4 (Grm; îs) concordantața timpurilor Ansamblu de reguli, potrivit cărora se fixează acordul timpului verbului dintr-o propoziție subordonată cu timpul verbului din propoziția regentă. 5 (Glg) Raport dintre două (serii de) straturi care s-au sedimentat continuu. 6 (Bis) Indice cu toate cuvintele Bibliei, cu indicarea paralelă a tuturor locurilor unde se găsesc. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru concordanță: *concordánță forme, plural e (în franceză concordance). Acord, potrivire: concordanță de mărturiĭ. Lucrare destinată să arăte acordu diferitelor texte, ca ale scripturii. gramatică Acordu cuvintelor după regule: concordanța timpurilor. Consonanță. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru concordanță: concordanță forme 1. acord, conformitate: acord de păreri; 2. gramatică acordul vorbelor între dânsele; 3. index conținând toate vorbele Bibliei cu indicarea pasajelor unde se află. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CONCORDANȚĂ: CONCORDÁNȚĂ concordantae forme Caracter concordant; coincidență; congruență. • concordantaa timpurilor corespondența timpurilor la verbele dintr-o frază. /<fr. concordance Forme diferite ale cuvantului concordanta: concordantae Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CONCORDANȚĂ: CONCORDÁNȚĂ, concordanțe, substantiv feminin Acord, potrivire. • (gramatică) Concordanța timpurilor = corespondența timpurilor. – Din limba franceza concordance. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CONCORDANȚĂ: CONCORDÁNȚĂ, concordanțe, substantiv feminin Acord, potrivire. • (gramatică) Concordanța timpurilor = corespondența timpurilor. – Din limba franceza concordance. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru concordanță: concordánță substantiv feminin, genitiv dativ articulat concordánței; plural concordánțe Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru concordanță: concordánță substantiv feminin, genitiv dativ articulat concordánței; plural concordánțe Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Concordanță: Concordanță ≠ decalaj, discordanță, neconcordanță Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'CONCORDANTA' CONCOMITÉNȚĂCONCORDCONCORDÁCONCORDÁNTCONCORDÁNȚĂconcordáreCONCORDÁTCONCORDATÁRConcordia |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Concordanță Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului concordanță dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Concordanță unor elemente. Se poate stabili o concordanță între acele două elemente. Există o deplină concordanță între elementele ansamblului. Ce concordanță clasică în această lucrare!. 150 / Plural: concordanțățe / Etimologie: franceza concordance] 1 Acord. 4 Grm; îs concordanțăța timpurilor Ansamblu de reguli, potrivit cărora se fixează acordul timpului verbului dintr-o propoziție subordonată cu timpul verbului din propoziția regentă. Concordanță unor elemente. Există o deplină concordanță între elementele ansamblului. CONCORDÁNȚĂ concordanțăe forme Caracter concordant; coincidență; congruență. • concordanțăa timpurilor corespondența timpurilor la verbele dintr-o frază. |
GRAMATICA cuvântului Concordanță? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului concordanță. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Concordanță poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE concordanţă? Vezi cuvântul concordanţă desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul concordanţă?[ con-cor-dan-ţă ] Se pare că cuvântul concordanţă are patru silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL Concordanță Inţelegi mai uşor cuvântul concordanță dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe economie poloneză Concordanța obligatorie a relațiilor de producție cu; caracterul forțelor de producție = lege economică obiectivă care acționează în toate orînduirile sociale, potrivit căreia relațiile de producție trebuie să corespundă cu caracterul forțelor de producție: Sprijinindu-se pe legea economică a concordanței obligatorii a relațiilor de producție cu caracterul forțelor de produc ție, Puterea Sovietică a socializat mijloacele de producție, le-a făcut proprietate a întregului popor și în felul acesta a desființat, sistemul exploatării, a creat formele socialiste de economie Gramatică Concordanța timpurilor = ansamblu de reguli după care se fixează timpul verbului din propoziția dependentă, în raport cu timpul verbului propoziției regente ♦ concordanța timpurilor = ansamblu de reguli potrivit cărora se fixează timpul verbului dintr-o propoziție dependentă în acord cu timpul verbului din propoziția regentă; corespondența timpurilor Concordanța relațiilor de producție cu caracterul forțelor de producție = lege economică potrivit căreia relațiile de producție trebuie să corespundă cu caracterul forțelor de producție; concordanța timpurilor = ansamblu de reguli potrivit cărora se fixează acordul timpului verbului dintr-o propoziție dependentă cu timpul verbului din propoziția regentă gramatică Concordanța timpurilor = corespondența timpurilor gramatică Concordanța timpurilor = corespondența timpurilor |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL Concordanță |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A face ghem?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul concordanță are forma: concordánțe
