 | as |
|
| Concluzie [ con-clu-zi-e ] VEZI SINONIME PENTRU concluzie PE ESINONIME.COM definiția cuvântului concluzie în mai multe dicționareDefinițiile pentru concluzie din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CONCLUZIE: CONCLÚZIE, concluzii, substantiv feminin 1. Încheiere a unui șir de judecăți; gîndire dedusă dintr-o serie de argumente sau constatări. Necesitatea întăririi continue a orînduirii sociale și de stat democrat-populare este una din concluziile cele mat importante pe tare partidul nostru le-a tras din hotărîrile istorice ale celui de al XIX-lea Congres al P.C.U.S. GHEORGHIU-DEJ, Î. demonstrativ 32. ♦ Încheiere, ultima partea unei expuneri sau a unei opere. În concluzie, sînt de părere să acceptăm propunerile făcute. • Expresia: A trage concluzii = a rezuma ideile emise de participanți în cadrul unei dezbateri și a arăta consecințele care se impun în legătură cu problemele dezbătute. Bădină trăsese concluziile și dăduse fiecărei organizații sarcini concrete și noi. MIHALE, O. 484. 2. Judecată finală a unui silogism. Din două premise negative nu se poate trage nici o concluzie. ♦ (matematică) Judecată care confirmă datele teoremei pe baza demonstrației. 3. (Mai ales la plural ) încheiere judiciară, ministerială; aviz, propunere. • Expresia: A pune concluzii = a) (despre acuzatorul public sau procuror) a formula acuzarea; b) (despre apărător sau avocat) a formula (concis) apărarea; c) (despre judecători, magistrați etc.) a formula sentința. – Pronunțat: -zi-e. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
 Ce inseamna? |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru concluzie: concluzie substantiv feminin [Atestat: MAIORESCU, despre II, 195 / V: (înv) concluzieiune / P: concluziezi-e / Plural: concluzieii / Etimologie: franceza conclusion, lat conclusio, -onis] 1 Încheiere a unui șir de judecăți Si: concludere. 2 Idee dedusă dintr-o serie de argumente sau constatări. 3 Judecată nouă care rezultă din alte judecăți date și al cărei adevăr depinde de adevărul judecăților date. 4 Ultima parte a unei expuneri, a unei opere, care cuprinde rezultatele finale. 5 (Îe) A trage concluzie sau concluzieia, concluzieii(le) A rezuma ideile emise la o dezbatere, arătând consecințele care se impun în urma celor discutate. 6 (Fiz) Judecată finală a unui silogism. 7 (Mat) Judecată care confirmă datele unei teoreme pe baza demonstrației. 8 Dezlegare justă, logică a unei probleme. 9 (Jur; mpl) Expuneri ale părților într-un proces. 10-11 (Jur; îe) A pune concluzieii A formula, pe scurt, acuzarea sau apărarea într-un proces. 12 (Lpl) încheiere a unei chestiuni, făcută de o autoritate judiciară sau ministerială. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CONCLUZIE: CONCLÚZIE, concluzii, substantiv feminin 1. Încheiere a unui șir de judecăți; gândire dedusă dintr-o serie de argumente sau constatări. ♦ Judecată nouă care rezultă din alte judecăți date și al cărei adevăr depinde de adevărul judecăților date. 2. Ultima parte a unei expuneri sau a unei lucrări, care cuprinde rezultatele finale. • Expresia: A trage concluziile = a rezuma ideile emise de participanți în cadrul unei dezbateri și a arăta consecințele care se impun în legătură cu problemele dezbătute. 3. (matematică) Judecată care confirmă datele unei teoreme pe baza demonstrației. 4. (juridic, la plural ) Expunerile părților și ale procurorului într-un proces. • Expresia: A pune concluzii = a formula pe scurt acuzarea (sau apărarea) într-un proces. [Variante: concluziúne substantiv feminin] – Din limba franceza conclusion, latina conclusio, -onis. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CONCLUZIE: CONCLÚZIE, concluzii, substantiv feminin 1. Încheiere a unui șir de judecăți; gândire dedusă dintr-o serie de argumente sau constatări. ♦ Judecată nouă care rezultă din alte judecăți date și al cărei adevăr depinde de adevărul judecăților date. 2. Ultima parte a unei expuneri sau a unei opere, care cuprinde rezultatele finale. • Expresia: A trage concluziile = a rezuma ideile emise de participanți în cadrul unei dezbateri și a arăta consecințele care se impun în legătură cu problemele dezbătute. 3. (matematică) Judecată care confirmă datele unei teoreme pe baza demonstrației. 4. (juridic; la plural ) Expunerile părților și ale procurorului într-un proces. • Expresia: A pune concluzii = a formula pe scurt acuzarea (sau apărarea) într-un proces. [Variante: concluziúne substantiv feminin] – Din limba franceza conclusion, latina conclusio, -onis. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru CONCLUZIE: CONCLÚZIE substantiv feminin 1. Gândire, judecată care rezultă dintr-un șir de constatări sau de argumente; încheiere. ♦ Ultima parte a unei expuneri. • A trage concluzii = a rezuma ideile emise de participanții la o dezbatere arătând consecințele care se impun în urma celor discutate. 2. Judecată finală a unui silogism. ♦ Judecată care confirmă datele unei teoreme pe baza demonstrației. 3. (La plural ) Încheiere a unei chestiuni, făcută de o autoritate judiciară sau ministerială; aviz, propunere. • A pune concluzii = a formula pe scurt acuzarea (sau apărarea) într-un proces. [Gen. -iei, variantă concluziune substantiv feminin / conform latina conclusio, limba franceza conclusion, italiana conclusione]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru CONCLUZIE: CONCLÚZIE substantiv feminin 1. judecată care rezultă dintr-un șir de constatări sau argumente; încheiere. 2. ultima parte a unei expuneri, a unei opere. • (muzică) ultima secțiune din expoziția unei sonate. ♦ a trage ĩi = a rezuma ideile emise de participanții la o dezbatere. 3. judecată finală a unui silogism. 4. (matematică) parte din enunțul unei teoreme al cărei adevăr se deduce prin demonstrație. 5. (la plural) încheiere a unei chestiuni făcută de o autoritate judiciară sau ministerială; aviz, propunere. ♦ a pune ĩi = a formula pe scurt acuzarea (sau apărarea) într-un proces. (< limba franceza conclusion, latina conclusio) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CONCLUZIE: CONCLÚZIE concluziei forme 1) Consecință dedusă dintr-o serie de argumente sau de constatări; rezultat al unui raționament; deducție. A trage concluziea. 2) Parte finală a unei opere sau a unei expuneri, care cuprinde ideile esențiale. • În concluzie în încheiere; la sfârșit. [articulat concluzia; genitiv dativ concluziei; silabe -zi-e] /<fr. conclusion, latina conclusio, concluzieonis Forme diferite ale cuvantului concluzie: concluziei Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru concluzie: conclúzie substantiv feminin (silabe -zi-e), articulat conclúzia (silabe -zi-a), genitiv dativ articulat conclúziei; plural conclúzii, articulat conclúziile (silabe -zi-i-) Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CONCLUZIE: CONCLUZIE s. 1. încheiere. (În concluzie, a spus...) 2. învățămînt, învățătură, (figurat) lecție. (A tras concluzie care se impunea.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru concluzie: concluzi(un)e forme 1. sfârșitul unei a-faceri sau deliberări; 2. rezumatul final al unui discurs sau al unei narațiuni. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru concluzie: conclúzie (-zi-e) substantiv feminin, articulat conclúzia (-zi-a), genitiv dativ articulat conclúziei; plural conclúzii, articulat conclúziile (-zi-i-) Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'CONCLUZIE' CONCLUSÍVCONCLUSÍVĂconclúsumconclúzCONCLÚZIECONCLUZIONÁCONCLUZIONÁRECONCLUZIÚNECONCLUZÍV |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL CONCLUZIE Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului concluzie dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Concluzie substantiv feminin [Atestat: MAIORESCU, despre II, 195 / V: înv concluzieiune / P: concluziezi-e / Plural: concluzieii / Etimologie: franceza conclusion, lat conclusio, -onis] 1 Încheiere a unui șir de judecăți Si: concludere. 5 Îe A trage concluzie sau concluzieia, concluzieiile A rezuma ideile emise la o dezbatere, arătând consecințele care se impun în urma celor discutate. 10-11 Jur; îe A pune concluzieii A formula, pe scurt, acuzarea sau apărarea într-un proces. CONCLÚZIE concluziei forme 1 Consecință dedusă dintr-o serie de argumente sau de constatări; rezultat al unui raționament; deducție. A trage concluziea. • În concluzie în încheiere; la sfârșit. Conclusion, latina conclusio, concluzieonis. În concluzie, a spus. A tras concluzie care se impunea. |
GRAMATICA cuvântului CONCLUZIE? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului concluzie. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul CONCLUZIE poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE concluzie? Vezi cuvântul concluzie desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul concluzie?[ con-clu-zi-e ] Se pare că cuvântul concluzie are patru silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL CONCLUZIE Inţelegi mai uşor cuvântul concluzie dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe A trage concluzii = a rezuma ideile emise de participanți în cadrul unei dezbateri și a arăta consecințele care se impun în legătură cu problemele dezbătute A pune concluzii = a despre acuzatorul public sau procuror a formula acuzarea; b despre apărător sau avocat a formula concis apărarea; c despre judecători, magistrați etc A trage concluziile = a rezuma ideile emise de participanți în cadrul unei dezbateri și a arăta consecințele care se impun în legătură cu problemele dezbătute A pune concluzii = a formula pe scurt acuzarea sau apărarea într-un proces A trage concluziile = a rezuma ideile emise de participanți în cadrul unei dezbateri și a arăta consecințele care se impun în legătură cu problemele dezbătute A pune concluzii = a formula pe scurt acuzarea sau apărarea într-un proces A trage concluzii = a rezuma ideile emise de participanții la o dezbatere arătând consecințele care se impun în urma celor discutate A pune concluzii = a formula pe scurt acuzarea sau apărarea într-un proces ♦ a trage ĩi = a rezuma ideile emise de participanții la o dezbatere ♦ a pune ĩi = a formula pe scurt acuzarea sau apărarea într-un proces |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL CONCLUZIE |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Compuse: bun-simț?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul concluzie are forma: conclúzii
