 | as |
|
| Conciliabul [ con-ci-li-a-bul ] VEZI SINONIME PENTRU conciliabul PE ESINONIME.COM definiția cuvântului conciliabul în mai multe dicționareDefinițiile pentru conciliabul din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CONCILIABUL: CONCILIÁBUL, conciliabule, substantiv neutru Consfătuire (secretă) între oameni care plănuiesc ceva (adesea ilicit, subversiv). Ceea ce-l îngrijora deocamdată mai mult erau conciliabulele de la spatele lui. C. PETRESCU, C. vezi 294. – Pronunțat: -li-a-. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru CONCILIABUL: CONCILIÁBUL substantiv neutru 1. Consfătuire secretă între persoane care plănuiesc, pun la cale ceva (nepermis). 2. Reuniune a prelaților schismatici. [< latina conciliabulum, conform limba franceza conciliabule]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru CONCILIABUL: CONCILIÁBUL substantiv neutru 1. consfătuire secretă între persoane care plănuiesc ceva (nepermis). 2. reuniune a prelaților schismatici. (<fr. conciliabule, latina conciliabulum) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CONCILIABUL: CONCILIÁBUL, conciliabule, substantiv neutru Consfătuire (secretă) între persoane care plănuiesc ceva. [ pronunție: -li-a-] – Din limba franceza conciliabule, latina conciliabulum. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CONCILIABUL: CONCILIÁBUL, conciliabule, substantiv neutru Consfătuire (secretă) între oameni care plănuiesc ceva. [ pronunție: -li-a-] – Din limba franceza conciliabule, latina conciliabulum. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru conciliabul: conciliábul sn [Atestat: DEX2 / P: conciliabulli-aconciliabul / Plural: conciliabule / Etimologie: franceza conciliabule, lat conciliabulum] Consfătuire (secretă) între oameni care plănuiesc ceva. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru conciliabul: *conciliábul n., plural e (latina conciliábulum). Adunare de schizmaticĭ. Adunare secretă p. a complota: a ținea conciliabule. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CONCILIABUL: CONCILIÁBUL conciliabule n. livresc Întrunire conspirativă. [silabe -li-a-] /<fr. conciliabul, latina conciliabulum Forme diferite ale cuvantului conciliabul: conciliabule Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru conciliabul: conciliábul substantiv neutru (silabe -li-a-), plural conciliábule Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru conciliabul: conciliabul n. întrunire secretă cu scop rău. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru conciliabul: conciliábul (-li-a-) substantiv neutru, plural conciliábule Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'CONCILIABUL' CONCÍCLICconcietúrăCONCILIÁConciliabilCONCILIÁBULCONCILIÁNTconciliárconciliáreconciliát |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL conciliabul Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului conciliabul dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Conciliábul sn [Atestat: DEX2 / P: conciliabulli-aconciliabul / Plural: conciliabule / Etimologie: franceza conciliabule, lat conciliabulum] Consfătuire secretă între oameni care plănuiesc ceva. CONCILIÁBUL conciliabule n. |
GRAMATICA cuvântului conciliabul? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului conciliabul. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul conciliabul poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE conciliabul? Vezi cuvântul conciliabul desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul conciliabul?[ con-ci-li-a-bul ] Se pare că cuvântul conciliabul are cinci silabe |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Locuțiune adjectiv de căpetenie?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul conciliabul are forma: conciliábule
