 | as |
|
| Concilia [ con-ci-li-a ] VEZI SINONIME PENTRU concilia PE ESINONIME.COM definiția cuvântului concilia în mai multe dicționareDefinițiile pentru concilia din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a concilia (forma la infinitiv) A concilia conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CONCILIA: CONCILIÁ, conciliez, verb I. intranzitiv A pune de acord, a împăca, a înlătura divergențele, contradicțiile dintre două sau mai multe păreri, idei, doctrine etc. ♦ (juridic) A încerca aplanarea sau evitarea unui litigiu prin împăcarea părților. [ pronunție: -li-a] – Din limba franceza concilier, latina conciliare.[1] Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CONCILIA: CONCILIÁ, conciliez, verb I. intranzitiv A pune de acord, a împăca, a înlătura divergențele, contradicțiile dintre două sau mai multe păreri, idei, doctrine etc. ♦ (juridic) A încerca aplanarea sau evitarea unui litigiu prin împăcarea părților. [ pronunție: -li-a] – Din limba franceza concilier, latina conciliare.[1] Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru concilia: conciliá verb tranzitiv, reflexiv: [Atestat: (a. 1865) URICARIUL X, 379 / P: conciliali-a / prezentul indicativ: conciliaiéz / Etimologie: lat concilio, -are, franceza concilier] (despre adversari și lucruri care par a fi potrivnice) 1-2 A (se) uni. 3-4 A (se) pune de acord. 5-6 A (se) împăca. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru CONCILIA: CONCILIÁ verb trecut 1. a soluționa un diferend pe cale amicală; a pune de acord. 2. (juridic) a încerca aplanarea sau evitarea unui litigiu prin împăcarea părților. (<fr. concilier, latina conciliare) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru concilia: conciliá verb (silabe -li-a), indicativ prezent persoana întâi singular: eu conciliéz, persoana a treia singular: el / ea și plural conciliáză, persoana întâi plural: noi conciliém (silabe -li-em); conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural conciliéze; gerunziu conciliínd (silabe -li-ind) Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CONCILIA: CONCILIÁ, conciliez, verb I. tranzitiv A pune de acord, a împăca, a înlătura divergențele, contradicțiile dintre două sau mai multe păreri, idei, doctrine etc. – Pronunțat: -li-a. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru CONCILIA: CONCILIÁ verb I. trecut A soluționa un diferend pe cale amicală; a pune de acord, a împăca. [pronume -li-a, p.i. 3,6 -iază, gerunziu -iind. / < latina, italiana conciliare, conform limba franceza concilier]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru concilia: conciliá (a concilia) (-li-a) verb, indicativ prezent 3 conciliáză, persoana întâi plural: noi conciliém (-li-em); conjunctiv prezent 3 să conciliéze; gerunziu conciliínd (-li-ind) Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CONCILIA: CONCILIA verb a împăca, (popular) a învoi. (concilia divergențele.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'CONCILIA' CÓNCIconciátCONCÍCLICconcietúrăCONCILIÁConciliabilCONCILIÁBULCONCILIÁNTconciliár |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL CONCILIA Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului concilia dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii 1865 URICARIUL X, 379 / P: conciliali-a / prezentul indicativ: conciliaiéz / Etimologie: lat concilio, -are, franceza concilier] despre adversari și lucruri care par a fi potrivnice 1-2 A se uni. Conciliá a concilia -li-a verb, indicativ prezent 3 conciliáză, persoana întâi plural: noi conciliém -li-em; conjunctiv prezent 3 să conciliéze; gerunziu conciliínd -li-ind. Concilia divergențele. |
GRAMATICA cuvântului CONCILIA? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului concilia. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul CONCILIA poate fi: verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE concilia? Vezi cuvântul concilia desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul concilia?[ con-ci-li-a ] Se pare că cuvântul concilia are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL CONCILIA |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Vitulară, vitulare, adjectiv în sintagma febră vitulară?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul concilia se conjugă: ei ele conciliáză
