 | as |
|
| Conchide [ con-chi-de ] VEZI SINONIME PENTRU conchide PE ESINONIME.COM definiția cuvântului conchide în mai multe dicționareDefinițiile pentru conchide din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a conchide (forma la infinitiv) A conchide conjugat la timpul prezent:
|
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru conchide: conchíde vi [Atestat: ARISTIA, PLUT. / prezentul indicativ: conchíd / Etimologie: moștenit din latinescul concludo, -ere] 1-2 (Construit absolut sau cu conjuncția că ori cu prepoziția la, mai rar, cu pentru) A încheia, dând o soluție definitivă. 3 A trage o concluzie (2) din cele spuse sau din premise. 4 A formula concluzii (3) într-un proces. 5 A se pronunța pentru. 6 (Nob) A încheia un pact. 7 A lua o hotărâre Si: a decide. 8 A rezolva o afacere. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CONCHIDE: CONCHÍDE, conchíd, verb III. tranzitiv A trage o concluzie, a încheia, a sfîrși (o expunere, o cercetare etc.). Examinind probele din dosar, apărarea a conchis că acuzatul nu e vinovat. • intranzitiv (Construit cu prepoziție «prin»), «pentru», rar «la») Dintr-o premisă afirmativă și una negativă nu se poate conchide printr-o concluzie afirmativă. – Forme gramaticale: perfectul simplu conchisei, participiu conchis. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru conchide: conchíde (-d, -ís), verb – A trage o concluzie, a încheia. latina concludere (secolul XIX), modificat ca includere › închide. – derivat concluzie, substantiv feminin din limba franceza ; concludent, adjectiv, din latina concludens; conclusiv, adjectiv din limba franceza Forme diferite ale cuvantului conchide: conchide-d conchide-ís Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru conchide: conchide vezi 1. a încheia definitiv, a termina (o cuvântare sau povestire); 2. a trage o consecvență; 3. a fi de părere, a se pronunța pentru: advocatul conchise pentru pedeapsa cu moarte. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CONCHIDE: CONCHÍDE, conchíd, verb III. tranzitiv și intranzitiv A trage o concluzie, a încheia o expunere, o cercetare etc. [perfectul simplu conchisei, participiu conchis] – Din latina concludere (după închide). Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CONCHIDE: CONCHÍDE, conchíd, verb III. tranzitiv și intranzitiv A trage o concluzie, a încheia o expunere, o cercetare etc. [perfectul simplu conchisei, participiu conchis] – Din latina concludere (după închide). Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru CONCHIDE: CONCHÍDE verb III. trecut, intr. A trage o concluzie, a conclude; a încheia. [P.i. conchíd, 3 -de, perfect simplu -isei, conjuncție -dă, gerunziu -izând.] [< latina concludere, după închide]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru conchide: conchíde verb, indicativ prezent l singular și persoana a treia plural: ei / ele conchíd; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural conchídă; gerunziu conchizând; participiu conchís Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru conchide: conchíde (a conchide) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele conchíd; conjunctiv prezent 3 să conchídă; gerunziu conchizấnd; participiu conchís Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CONCHIDE: CONCHIDE verb a încheia, a sfîrși, (livresc) a concluziona. (Vorbitorul a conchide astfel...) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru CONCHIDE: CONCHÍDE verb trecut, intr. a trage o concluzie; a conclude. (după latina concludere) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
CUVINTE APROPIATE DE 'CONCHIDE' conchemátCONCHERÁNTCONCHÉTĂconchídCONCHÍDECONCHÍDEREconchiféreconchiflórconchifórm |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL CONCHIDE Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului conchide dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Conchíde a conchide verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele conchíd; conjunctiv prezent 3 să conchídă; gerunziu conchizấnd; participiu conchís. Vorbitorul a conchide astfel. Vorbitorul a conchide astfel. |
GRAMATICA cuvântului CONCHIDE? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului conchide. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul CONCHIDE poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE conchide? Vezi cuvântul conchide desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul conchide?[ con-chi-de ] Se pare că cuvântul conchide are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL CONCHIDE |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: învechit; în expresie istorie pragmatică?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
