 | as |
|
| Concede [ con-ce-de ] VEZI SINONIME PENTRU concede PE ESINONIME.COM definiția cuvântului concede în mai multe dicționareDefinițiile pentru concede din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a concede (forma la infinitiv) A concede conjugat la timpul prezent:
|
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru concede: concéde verb tranzitiv: [Atestat: (a. 1848) URICARIUL X, 1/5 / prezentul indicativ: concedeéd, (rar) concededéz / Etimologie: franceza concéder] 1 (Înv) A nu (mai) opune nici o împotrivire Si: a ceda. 2 (Liv) A încuviința. 3 (Înv; subiectul este un stat, oraș etc.) A acorda unei persoane un drept, un privilegiu Si: a concesiona. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru concede: concéde (-d, -cés), verb – A îngădui, a încuviința; a ceda un drept. în franceză concéder. Participiul nu se folosește. – derivat concediu, substantiv neutru, din limba franceza congé, italiana congedo, contaminat cu concede; concedia, verb; concesie, substantiv feminin, din limba franceza concession. Forme diferite ale cuvantului concede: concede-d -cés Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru concede: concéde (a concede) (livresc) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele concéd, persoana a treia singular: el / ea concéde; conjunctiv prezent 3 să conceádă; gerunziu concedấnd (nu se folosește la perfectul simplu, m.m.c.p., participiu, forme compuse cu participiu) Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru CONCEDE: CONCÉDE verb III. trecut A îngădui; a acorda. ♦ A ceda de bunăvoie (un privilegiu, un drept etc.). [P.i. concéd, conjuncție -ceadă. / < limba franceza concéder, conform italiana , latina concedere]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CONCEDE: CONCÉDE, concéd, verb III. tranzitiv (Franțuzism; neîntrebuințat la timpurile trecute) A îngădui, a încuviința, a acorda, a ceda (un drept, un privilegiu etc.). Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru concede: concéde verb, indicativ prezent l singular și persoana a treia plural: ei / ele concéd, persoana a treia singular: el / ea concéde; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural conceádă; gerunziu concedând (neîntrebuințat la timpuri trecute) Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru CONCEDE: CONCÉDE verb trecut a admite, a recunoaște; a îngădui, a încuviința; a acorda, a ceda un privilegiu, un drept. (<fr. concéder) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru concede: concede verb vezi ACCEPTA. ADMITE. APROBA. CONCESIONA. CONSIMȚI. ÎNCUVIINȚA. ÎNDUPLECA. ÎNGĂDUI. ÎNVOI. LĂSA. PERMITE. PRIMI. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CONCEDE: CONCÉDE, concéd, verb III. tranzitiv (livresc) A îngădui, a încuviința; a ceda un drept, un privilegiu etc. – Din limba franceza concéder. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CONCEDE: CONCÉDE, concéd, verb III. tranzitiv (livresc) A îngădui, a încuviința; a ceda un drept, un privilegiu etc. – Din limba franceza concéder. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
CUVINTE APROPIATE DE 'CONCEDE' CONCAVITÁTECONCE 1.concédconcedaCONCÉDEconcedéreCONCEDIÁconcediáreconcediát |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL CONCEDE Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului concede dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii 1848 URICARIUL X, 1/5 / prezentul indicativ: concedeéd, rar concededéz / Etimologie: franceza concéder] 1 Înv A nu mai opune nici o împotrivire Si: a ceda. Concéde a concede livresc verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele concéd, persoana a treia singular: el / ea concéde; conjunctiv prezent 3 să conceádă; gerunziu concedấnd nu se folosește la perfectul simplu, m. |
GRAMATICA cuvântului CONCEDE? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului concede. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul CONCEDE poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE concede? Vezi cuvântul concede desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul concede?[ con-ce-de ] Se pare că cuvântul concede are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL CONCEDE |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Nici o gură de apă?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
