 | as |
|
| Conac [ co-nac ] VEZI SINONIME PENTRU conac PE ESINONIME.COM definiția cuvântului conac în mai multe dicționareDefinițiile pentru conac din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CONAC: CONÁC, conace și conacuri, substantiv neutru I. 1. (În orînduirea feudală și capitalistă) Casă (adesea și curte) boierească la țară, pe o moșie. La verb reflexiv:eo sută de pași se afla vechiul conac, vast, scund, bătrîn, înfipt parcă pe jumătate în pămînt. REBREANU, R. I 80. Casele, ca aparență exterioară și ca înfățișare interioară, erau curate conace. MACEDONSKI, O. IV 117. • figurat Cu fruntea-n țărînă conacele cad, Să crească în glie noul răsad. TULBURE, vezi R. 38. 2. (Învechit, cu sensul reieșind din determinări) Reședință a unui ispravnic sau subprefect. Conacul isprăvniciei. DELAVRANCEA, S. 175. Unde și unde, răsare cîte-o clădire mai de seamă:... conacul subprefecturii, cazarma. VLAHUȚĂ, O. A. III 147. 3. (Învechit) Reședință a unui vizir sau pașă. După aceea a venit o succesiune de detronări și de măceluri în conacele sultanilor și vizirilor. ODOBESCU, S. III 374. Ducîndu-se la conacul său, [Ali-Gean-Hogea] fu oprit în cale de un romîn. BĂLCESCU, O. II 43. II. (Învechit și popular) 1. Loc de popas; popas. într-o. poiană mică, așternută cu o iarbă scurtă... îmi așezai conacul meu de zi. HOGAȘ, M. N. 58. De cu zorile... [căruța] s-a pornit de la conacul de noapte. ODOBESCU, S. III 16. 2. Distanță (valorînd cam două poște) de la un loc de popas la altul. Aruncă buzduganul cale de trei conace. ISPIRESCU, L. 87. Ia siliți De vă porniți Și pe Dunăre vîsliți Cale de verb reflexiv:o trei conace. TEODORESCU, P. P. 565. 3. Interval de timp egal cu o jumătate de zi. verb reflexiv:eme ca de-un conac s-au frămîntat în primejdie de moarte pînă s-au văzut dincolo. SANDU-ALDEA, U. P. 123. Mi-e puicuța cam departe; De-ar fi noaptea trei conace, M-aș duce și m-aș întoarce, Dar mi-e noaptea d-un conac, Nu știu, frate, ce să fac! TEODORESCU, P. P. 317. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
 Ce inseamna? |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru conac: conác sn [Atestat: URECHE, ap. DA / Plural: conacace și (rar) conacuri / Etimologie: tc konak] 1 (Iuz) Loc de popas pentru călători Si: (pop) sălaș, (înv) cvartir, (înv) stație. 2 (Iuz) Loc de popas pentru vitele de transport Si: (pop) sălaș, (înv) cvartir, (înv) stație. 3 (ÎȚR) Loc improvizat pentru găzduirea domnului sau a oaspeților de seamă. 4 (Înv) Tabără provizorie a unei armate, aprovizionată cu cele necesare. 5 (Înv; îe) A face (sau a rândui, a strânge) conacace cuiva (ori pentru cineva sau pe seama cuiva) A așeza pe cineva la conac (16). 6 (Îvp) A face (sau a-și face) conacul A poposi. 7 (Înv; îs) conacul cel de apoi Moartea. 8 (Înv) Distanță de la un popas la altul Si: poștă. 9 (Înv) Măsură de lungime de aproximativ două poște. 10 (Înv) Interval de timp de o jumătate de zi. 11 (Înv) Reședință a unui funcționar înalt turcesc (vizir sau pașă). 12 Cartier oficial. 13 (Spc; iuz) Casa în care erau găzduiți trimișii Porții în capitalele celor două principate românești Si: (iuz) beilic. 14 (Iuz) Local al vămilor turcești. 15 (Înv) Vamă. 16-17 (Înv) Reședință a unui ispravnic sau a unui (sub)prefect. 18 (Iuz) Locuință a administratorului unei întreprinderi. 19 (Înv) Han. 20 (Îfd) Casă boierească pe o moșie Si: curte. 21 (Reg) Locuință ciobănească. 22 (Reg) Casă departe de sat, unde pot sta iama și oamenii și vitele Si: (îvp) hodaie, (pop) sălaș. 23 (Înv) Prânz. 24 (Înv) Interval dintre două prânzuri. 25 (Reg) Una dintre cele trei mese servite într-o zi Si: mâncare, prânz, ospătare. 26 (Înv) Punere a bucatelor pe masă. 27 (Înv) Plată cuvenită pentru lucrul îndeplinit în interval de un conac (10). 28 (Îvr) Vas pentru pregătirea mâncării. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru conac: conác (conáce), substantiv neutru – 1. Oprire, popas, haltă. – 2. Perioadă de timp, etapă. – 3. Han, loc de popas. – 4. Reședința oficială a solilor turci pe lîngă domnii Moldovei și Munteniei. – 5. Reședința unei autorități sau societăți oficiale. – 6. Reședință, casă boierească. – 7. Casă izolată, departe de o localitate. – 8. Diviziune a zilei de muncă, corespunzînd intervalului dintre două mese, timp în care se lucrează fără întrerupere. – 9. Una din cele trei mese zilnice: conacul întîi de dimineață, conacul al doilea (la prînz), cina de seară. – 10. Provizii, alimente. – Mr. cunache, megl. cunac. limba turcă konak (Roesler 596; Șeineanu, II, 142; Meyer 196; Lokotsch 1202; Ronzevalle 142), conform limba neogreacă ϰονάϰι, albaneză, limba bulgară konak. – derivat conăci, verb (a se opri, a poposi; a găzdui, a hrăni); conăceală, substantiv feminin (oprire, popas); conăcar, substantiv masculin (dregător însărcinat cu organizarea găzduirii domnitorului sau a dregătorilor în misiune; flăcău care îl însoțește pe mire la nunțile populare), în cel de al doilea sens confundîndu-se cu colăcer sau colăcar; conacciu, substantiv masculin (persoană însărcinată cu găzduirea domnitorului), din limba turcă konakçi (Șeineanu, II, 144). Forme diferite ale cuvantului conac: conáce Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru conac: conac n. 1. od., loc de popas și de mas, stație de poștă: ordine strașnice pentru călesci, cai de poștă și conace GHICA; 2. reședința unui vizir sau pașă (od. și în cele două capitale ale țarii): la conac căĭ aducea, la conac lângă geamie popular; 3. reședința unui ispravnic (spre deosebire de taht); 4. casă boierească (la o moșie); 5. han, gazdă (de mas noaptea), loc de oprire (spre a mânca și a se odihni): a face conac, a poposi; 6. distanța între două stații de poștă: cale de trei conace ISP.; 7. intervalul de timp corespunzător, o jumătate de zi: poporul împarte ziua în două conace sau popasuri, unul la amiazi și celalt la asfințitul soarelui. [în turcă KONAK: sensurile 3-7 sunt încă populare, iar înțelesul primitiv subzistă în formele derivate]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru conac: conác n., plural e (în turcă konak, popas, despre konmak, a mînca, a poposi; limba neogreacă konáki, albaneză limba bulgară konák). Stațiune, popas, loc de oprire (han, stațiune postală [odinioară] ș. a.). Rezidența unuĭ vizir saŭ unuĭ pașă ( vezi beĭlic). Rezidența unuĭ ispravnic ( vezi tact 2). Curtea (casa) boĭeruluĭ la moșie (sud). Timpu zileĭ pe la 9 dimineața și pe la 2 după amează (cînd lucrătoriĭ de la cîmp se odihnesc). Distanța între doŭă conace (loc saŭ timp): cale de treĭ conace, ziŭa de muncă are treĭ conace (de la 4-9, de la 9-2 și 2-7). A face conac, a poposi. vezi mansiune. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul de arhaisme și regionalisme dă următoarea definitie pentru conac: conác, conáce, substantiv neutru (învechit) 1. casă boierească la țară, pe o moșie. 2. reședință a unui ispravnic sau a unui subprefect. 3. hotel turcesc. 4. loc de popas; stație de poștă; popas. 5. han, gazdă. 6. distanță de la un loc de popas la altul; poștă. 7. interval de timp egal cu o jumătate de zi. 8. locuință ciobănească departe de sat. 9. una din cele trei părți ale zilei de lucru. 10. una din cele trei mâncări de peste zi. 11. zi de lucru. 12. vas pentru gătirea bucatelor. Definiție sursă: Dicționar de arhaisme și regionalisme |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CONAC: CONÁC, conace, substantiv neutru I. 1. Casă boierească la țară, pe o moșie. 2. Reședință a unui ispravnic sau a unui subprefect, a unui vizir sau a unui pașă; cartier oficial. II. (învechit) 1. Loc de popas; popas. 2. Distanță de la un loc de popas la altul. 3. Interval de timp egal cu o jumătate de zi. – Din limba turcă konak. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CONAC: CONÁC, conace, substantiv neutru I. 1. Casă boierească la țară, pe o moșie. 2. Reședință a unui ispravnic sau a unui subprefect, a unui vizir sau a unui pașă; cartier oficial. II. (învechit) 1. Loc de popas; popas. 2. Distanță de la un loc de popas la altul. 3. Interval de timp egal cu o jumătate de zi. – Din limba turcă konak. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CONAC: CONÁC conacce n. învechit Casă boierească la țară, pe o moșie. /<turc. konak Forme diferite ale cuvantului conac: conacce Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru conac: conac substantiv verbal BEILIC. BIVUAC. POPAS. POȘTĂ. TABĂRĂ. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru CONAC: CONAC, N. argintar, 1830 (Bîr I), < substantiv Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru CONAC: CONÁC substantiv curte. (S-a dus la conacul boieresc.) Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CONAC: CONAC substantiv curte. (S-a dus la conac boieresc.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru conac: conác substantiv neutru, plural conáce Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru conac: conác substantiv neutru, plural conáce Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'CONAC' CONCONcon-in-conCONABÍUCONÁCCONĂCÁRconăcăréscCONĂCĂRÍEconacáș |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL conac Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului conac dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii DA / Plural: conacace și rar conacuri / Etimologie: tc konak] 1 Iuz Loc de popas pentru călători Si: pop sălaș, înv cvartir, înv stație. 5 Înv; îe A face sau a rândui, a strânge conacace cuiva ori pentru cineva sau pe seama cuiva A așeza pe cineva la conac 16. 6 Îvp A face sau a-și face conacul A poposi. 7 Înv; îs conacul cel de apoi Moartea. CONÁC conacce n. S-a dus la conacul boieresc. S-a dus la conac boieresc. |
GRAMATICA cuvântului conac? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului conac. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul conac poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE conac? Vezi cuvântul conac desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul conac?[ co-nac ] Se pare că cuvântul conac are două silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL conac |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Foaie de cort?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul conac are forma: conáce
