 | as |
|
| Compus [ com-pus ] VEZI SINONIME PENTRU compus PE ESINONIME.COM definiția cuvântului compus în mai multe dicționareDefinițiile pentru compus din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru compus: compús, compusă a [Atestat: (a. 1825) GCR II, 246 / Plural: compusúși, compuse / Etimologie: compune] 1 Alcătuit din mai multe elemente. 2 Combinat. 3 (Chm; îs) Corp compus Corp alcătuit din combinarea mai multor corpuri. 4 (Arh; îs) Stil compus Stil format din împrumuturi luate din mai multe stiluri arhitectonice. 5 (Muz; îs) Măsură compusă Măsură formată din fracțiuni ale măsurii simple și exprimată prin cifre suprapuse, dintre care cea de sus reprezintă numărul de note ce trebuie să conțină fiecare măsură, iar cele de jos numărul notelor care formează întreaga durată. 6 (Grm; îs) Timp compus Timp alcătuit cu ajutorul verbelor auxiliare. 7 (Lin; îs) Cuvânt compus Cuvânt rezultat din reunirea a două sau a mai multor cuvinte într-unul singur. 8 (Ecn; îs) Dobândă compusă Dobândă care se adaugă la o sumă, producând, împreună, o dobândă mai mare. 9 (Bot; lpl) compuse Compozee. 10 Elaborat. 11 Scris. Forme diferite ale cuvantului compus: compusă Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru COMPUS: COMPÚS, -Ă, compuși, -se, adjectiv (În opoziție cu simplu) Alcătuit din mai multe părți sau elemente; combinat. • (chimie) Corp compus = corp cu o constituție mai mult sau mai puțin complexă; corp alcătuit din mai multe elemente diferite. (Substantivat, m.) Compușii cuprului. ▭ (muzică) Măsură compusă = măsură formată din fracțiuni ale măsurii simple. (gramatică) Timp compus = timp alcătuit cu ajutorul verbelor auxiliare. Perfectul compus și viitorul sînt timpuri compuse. ▭ Cuvînt compus = cuvînt format din reunirea a două sau a mai multor cuvinte într-unul singur. «Făt-Frumos», «bunăvoință»,«doisprezece» sînt cuvinte compuse. ▭ (Aritm.) Regula de trei compusă vezi regulă. Dobîndă compusă = dobîndă calculată progresiv, adăugîndu-se în fiecare an, la capitalul inițial, dobînda respectivă. Forme diferite ale cuvantului compus: compus-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru COMPUS: COMPÚS, -Ă, compuși, -se, adjectiv, substantiv masculin 1. Adj. Alcătuit din mai multe părți sau elemente; combinat. • (muzică) Măsură compusă = măsură formată din fracțiuni ale măsurii simple. (gramatică) Timp compus = timp format cu ajutorul unui verb auxiliar. (botanică) Frunză compusă = frunză cu limbul constituit din mai multe foliole, dispuse pe un ax principal. Inflorescență compusă = inflorescență constituită din mai multe inflorescențe simple. Fruct compus = fruct constituit din mai multe fructe concrescute pe aceeași axă. 2. S. m. (chimie) Combinație (4); corp compus (1). – vezi compune. Forme diferite ale cuvantului compus: compus-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru COMPUS: COMPÚS, -Ă, compuși, -se, adjectiv, substantiv masculin 1. Adj. Alcătuit din mai multe părți sau elemente; combinat. • (muzică) Măsură compusă = măsură formată din fracțiuni ale măsurii simple. (gramatică) Timp compus = timp format cu ajutorul unui verb auxiliar. (botanică) Frunză compusă = frunză cu limbul constituit din mai multe foliole, dispuse pe un ax principal. Inflorescență compusă = inflorescență constituită din mai multe inflorescențe simple. Fruct compus = fruct constituit din mai multe fructe concrescute pe aceeași axă. 2. S. m. (chimie) Combinație (4); corp compus (1). – vezi compune. Forme diferite ale cuvantului compus: compus-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru COMPUS: COMPÚS, -Ă I. adjectiv alcătuit din mai multe elemente. ♦ (gramatică) timp compus = timp format cu ajutorul verbelor auxiliare; frunză compusă = frunză având limbul alcătuit din mai multe foliole, dispuse pe un ax; inflorescență compusă = inflorescență din mai multe inflorescențe simple; fruct compus = fruct provenind dintr-o asemenea inflorescență. II. substantiv neutru cuvânt rezultat prin compunere (3). III. substantiv masculin combinație (3). (<compune) Forme diferite ale cuvantului compus: compus-Ă compusi. Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru compus: *compús, -ă adjectiv Format din bucățĭ, în opoz. cu simplu. S. m. și n., plural e. gramatică Cuvînt format din maĭ multe părțĭ: compușiĭ luĭ pun îs spun, răpun ș. a. chimie Corp format din combinare: compușiĭ cărbuneluĭ. forme plural botanică O familie de plante ale căror florĭ formează unu saŭ maĭ multe rîndurĭ pe receptacul, ca tufănica, calonfiru, vetricea ș.a. Forme diferite ale cuvantului compus: compus-ă lacedemoni Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul de termeni lingvistici dă următoarea definitie pentru COMPUS: COMPÚS, -Ă adjectiv (< compúne < latina componere, conform limba franceza composer); în sintagmele adjectiv compus, adverb compus, conjuncție compusă, cuvânt compus, formă compusă, interjecție compusă, mod compus, numeral compus, prepoziție compusă, pronume compus, parte de vorbire compusă, perfect compus, substantiv compus, timp compus și verb compus (vezi). Forme diferite ale cuvantului compus: compus-Ă Definiție sursă: Dicționar de termeni lingvistici |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru compus: compus n. un tot format din diferite părți: 1. gramatică vorbă formată din mai multe altele; 2. chimie corp format din combinarea mai multor elemente. ║ compuse forme plural familie de plante ale căror flori sunt reunite pe acelaș cotor și au un caliciu comun, ex. floarea-soarelui. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru COMPUS: COMPÚS, -Ă adjectiv Format din mai multe elemente. ♦ (gramatică) Timp compus = timp format cu ajutorul verbelor auxiliare. // substantiv masculin Substanță chimică obținută prin unirea mai multor elemente diferite. [< compune]. Forme diferite ale cuvantului compus: compus-Ă Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru COMPUS: COMPÚS2 compusși m. chimie Substanță rezultată din unirea a două sau a mai multor elemente chimice; combinație. compusși organici. compusși metalici. /v. a compune Forme diferite ale cuvantului compus: compusși Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru COMPUS: COMPÚS1 compussă (compusși, compusse) Care constă din mai multe elemente; format din mai multe părți componente. Frunză compussă. /v. a compune Forme diferite ale cuvantului compus: compussă compusși compusse Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul general de stiințe. Științe ale limbii dă următoarea definitie pentru compus: compús substantiv neutru Unitate lexicală complexă, formă flexionară care include un afix flexionar mobil. Definiție sursă: Dicționar general de stiințe. Științe ale limbii |
| Dicționarul general de stiințe. Științe ale limbii dă următoarea definitie pentru compus: compús substantiv neutru Unitate lexicală complexă, formă flexionară care include un afix flexionar mobil. Definiție sursă: Dicționar general de stiințe. Științe ale limbii |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru COMPUS: COMPUS adjectiv, substantiv (chimie) 1. adjectiv combinat. (Substanță compus.) 2. substantiv combinație, corp compus. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru compus: compús adjectiv masculin, (chimie) substantiv masculin, plural compúși; forme singular compúsă, plural compúse Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru compus: compús3 (cuvânt compus) substantiv neutru / substantiv masculin, plural compúse/compúși Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru compus: compús1 adjectiv masculin, plural compúși; forme compúsă, plural compúse Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru compus: compús2 (corp chimic) substantiv masculin, plural compúși Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru compus: compús (lingvistică) substantiv neutru, plural compúse Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'COMPUS' COMPÚNEREcompúrcompurtácompurtáreCOMPÚSCOMPÚTCOMPUTÁcomputábilCOMPUTÁRE |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL compus Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului compus dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Compús, compusă a [Atestat: a. 1825 GCR II, 246 / Plural: compusúși, compuse / Etimologie: compune] 1 Alcătuit din mai multe elemente. 3 Chm; îs Corp compus Corp alcătuit din combinarea mai multor corpuri. 4 Arh; îs Stil compus Stil format din împrumuturi luate din mai multe stiluri arhitectonice. 5 Muz; îs Măsură compusă Măsură formată din fracțiuni ale măsurii simple și exprimată prin cifre suprapuse, dintre care cea de sus reprezintă numărul de note ce trebuie să conțină fiecare măsură, iar cele de jos numărul notelor care formează întreaga durată. 6 Grm; îs Timp compus Timp alcătuit cu ajutorul verbelor auxiliare. 7 Lin; îs Cuvânt compus Cuvânt rezultat din reunirea a două sau a mai multor cuvinte într-unul singur. 8 Ecn; îs Dobândă compusă Dobândă care se adaugă la o sumă, producând, împreună, o dobândă mai mare. 9 Bot; lpl compuse Compozee. COMPÚS2 compusși m. Compusși organici. Compusși metalici. COMPÚS1 compussă compusși, compusse Care constă din mai multe elemente; format din mai multe părți componente. Frunză compussă. Substanță compus. Substanță compus. |
GRAMATICA cuvântului compus? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului compus. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul compus poate fi: substantiv, adjectiv, verb, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE compus? Vezi cuvântul compus desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul compus?[ com-pus ] Se pare că cuvântul compus are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL compus Inţelegi mai uşor cuvântul compus dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe chimie Corp compus = corp cu o constituție mai mult sau mai puțin complexă; corp alcătuit din mai multe elemente diferite ▭ muzică Măsură compusă = măsură formată din fracțiuni ale măsurii simple Gramatică Timp compus = timp alcătuit cu ajutorul verbelor auxiliare ▭ Cuvînt compus = cuvînt format din reunirea a două sau a mai multor cuvinte într-unul singur Dobîndă compusă = dobîndă calculată progresiv, adăugîndu-se în fiecare an, la capitalul inițial, dobînda respectivă muzică Măsură compusă = măsură formată din fracțiuni ale măsurii simple Gramatică Timp compus = timp format cu ajutorul unui verb auxiliar Botanică Frunză compusă = frunză cu limbul constituit din mai multe foliole, dispuse pe un ax principal Inflorescență compusă = inflorescență constituită din mai multe inflorescențe simple Fruct compus = fruct constituit din mai multe fructe concrescute pe aceeași axă muzică Măsură compusă = măsură formată din fracțiuni ale măsurii simple Gramatică Timp compus = timp format cu ajutorul unui verb auxiliar Botanică Frunză compusă = frunză cu limbul constituit din mai multe foliole, dispuse pe un ax principal Inflorescență compusă = inflorescență constituită din mai multe inflorescențe simple Fruct compus = fruct constituit din mai multe fructe concrescute pe aceeași axă ♦ gramatică timp compus = timp format cu ajutorul verbelor auxiliare; frunză compusă = frunză având limbul alcătuit din mai multe foliole, dispuse pe un ax; inflorescență compusă = inflorescență din mai multe inflorescențe simple; fruct compus = fruct provenind dintr-o asemenea inflorescență ♦ gramatică Timp compus = timp format cu ajutorul verbelor auxiliare Substantiv compus heterociclic = heterociclu |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL compus |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Ironic a se crede coborât cu hârzobul din cer?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La singular substantivul compus are forma: compúsă
La plural substantivul compus are forma: compúși
