 | as |
|
| Compozit [ com-po-zit ] VEZI SINONIME PENTRU compozit PE ESINONIME.COM definiția cuvântului compozit în mai multe dicționareDefinițiile pentru compozit din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru COMPOZIT: COMPOZÍT, -Ă, compoziți, -te, adjectiv, substantiv feminin, substantiv neutru 1. Adj. Alcătuit din elemente disparate, felurite, heteroclit. • Ordinul compozit (și substantivat, n.) = ordin arhitectonic antic, caracterizat în special prin capitelul cu volute și cu frunze de acantă, rezultat din combinarea capitelului ionic cu cel corintic. 2. S. forme (La plural ) Familie de plante superioare, dicotiledonate, erbacee, rar lemnoase, cu frunze de obicei alterne, cu flori mici, simple și numeroase, dispuse în inflorescențe în formă de capitule și adesea cu latex în organele vegetative; compozee; (și la sg.) plantă din această familie. • (Adjectival) Plantă compozită. 3. substantiv neutru plural (tehnică) Materiale ce reunesc într-un singur produs unele elemente care, de obicei, nu se asociază în mod natural. – Din limba franceza composite, latina compositus. Forme diferite ale cuvantului compozit: compozit-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru COMPOZIT: COMPOZÍT, -Ă, compoziți, -te, adjectiv, substantiv feminin, substantiv neutru 1. Adj. Alcătuit din elemente disparate, felurite. • Ordinul compozit (și substantivat, n.) = ordin arhitectonic antic, caracterizat în special prin capitelul cu volute și cu foi de acantă, rezultat din combinarea capitelului ionic cu cel corintic. 2. S. forme (La plural ) Familie de plante superioare, dicotiledonate, erbacee, rar lemnoase, cu frunze de obicei alterne, cu flori mici, simple și numeroase, dispuse în inflorescențe în formă de capitule și adesea cu latex în organele vegetative; compozee; (și la sg.) plantă din această familie. • (Adjectival) Plantă compozită. 3. substantiv neutru plural (tehnică) Materiale care reunesc într-un singur produs unele elemente care, de obicei, nu se asociază în mod natural. – Din limba franceza composite, latina compositus. Forme diferite ale cuvantului compozit: compozit-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru compozit: compozít, compozită [Atestat: DA / Plural: compozitiți, compozite / Etimologie: franceza composite, lat compositus] 1 a Alcătuit din elemente disparate. 2-3 sn, a (Aht; îs) Ordin compozit (Ordin arhitectonic antic) ale cărui coloane au capitelul format din foile de acant ale stilului corintic și volutele stilului ionic. 4 sn (Aht) Sistem arhitectonic ornamentat excesiv. 5 substantiv feminin (Lpl) Familie de plante superioare, dicotiledonate, erbacee, rar lemnoase, cu frunze de obicei alterne, cu flori mici simple și numeroase, dispuse în inflorescențe în formă de capitule și adesea cu latex în organele vegetative Si: compozee. 6 substantiv feminin (Șls) Plantă din familia compozitelor (5). 7 snp (Teh) Materiale care reunesc într-un singur produs elemente care, de obicei, nu se asociază în mod natural. Forme diferite ale cuvantului compozit: compozită Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru COMPOZIT: COMPOZÍT, -Ă adjectiv I. alcătuit din elemente sau materiale diferite. ♦ ordin compozit (și substantiv neutru) ordin arhitectonic la romani, care îmbină capitelul corintic cu voluta ionică. II. substantiv neutru plural (tehnică) materiale care reunesc elemente diferite într-un singur produs. (< limba franceza composite, latina compositus) Forme diferite ale cuvantului compozit: compozit-Ă Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru COMPOZIT: COMPOZÍT, -Ă, compozite, adjectiv Alcătuit din elemente felurite, disparate. • Ordinul compozit (și substantivat, n.) = ordin arhitectonic antic, caracterizat în special prin capitelul cu volute și foi de acant, rezultat din combinarea capitelului ionic cu cel corintian.COMPOZIT Forme diferite ale cuvantului compozit: compozit-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru COMPOZIT: COMPOZÍT adjectiv Făcut, compus din elemente disparate. • Ordin compozit (și substantiv neutru) = ordin arhitectonic folosit de romani, caracterizat prin capitelul care reunește voluta ionică cu frunza de acant din capitelul corintic. [conform limba franceza composite, latina compositus]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru COMPOZIT: COMPOZÍT2 compozite n. Ordin arhitectonic din antichitate care se caracterizează prin îmbinarea elementelor ionice cu cele corintiene. /<fr. composités, latina compositus Forme diferite ale cuvantului compozit: compozite Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru compozit: *compózit, -ă adjectiv (latina com-pósitus, compus). arhaic Ordin compozit, un ordin compus din cel corintian și cel ionic. Forme diferite ale cuvantului compozit: compozit-ă lacedemoni Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru COMPOZIT: COMPOZÍT1 compozittă (compozitți, compozitte) Care constă din elemente de natură diferită. /<fr. composités, latina compositus Forme diferite ale cuvantului compozit: compozittă compozitți compozitte Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru COMPOZIT: COMPOZIT adjectiv, s. 1. adjectiv heteroclit. (Un ansamblu compozit.) 2. adjectiv, substantiv (botanică) compozee. (Plantă compozit.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru compozit: compozit a. și n. unul din cele 5 ordine de arhitectură, compus din corintian și ionic. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru compozit: compozít adjectiv masculin, plural compozíți; (botanică) forme singular compozítă, plural compozíte Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru compozit: compozít adjectiv masculin, plural compozíți; forme compozítă, plural compozíte Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'COMPOZIT' COMPOUNDÁRECOMPOUNDÁTCOMPOZÁNTCOMPOZÉECOMPOZÍTcompozítăCOMPOZÍTECOMPOZÍȚIECOMPOZIȚIONÁL |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL compozit Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului compozit dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Compozít, compozită [Atestat: DA / Plural: compozitiți, compozite / Etimologie: franceza composite, lat compositus] 1 a Alcătuit din elemente disparate. 2-3 sn, a Aht; îs Ordin compozit Ordin arhitectonic antic ale cărui coloane au capitelul format din foile de acant ale stilului corintic și volutele stilului ionic. ♦ ordin compozit și substantiv neutru ordin arhitectonic la romani, care îmbină capitelul corintic cu voluta ionică. COMPOZÍT2 compozite n. COMPOZÍT1 compozittă compozitți, compozitte Care constă din elemente de natură diferită. Un ansamblu compozit. Plantă compozit. Un ansamblu compozit. Plantă compozit. |
GRAMATICA cuvântului compozit? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului compozit. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul compozit poate fi: substantiv, adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE compozit? Vezi cuvântul compozit desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul compozit?[ com-po-zit ] Se pare că cuvântul compozit are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL compozit Inţelegi mai uşor cuvântul compozit dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe = ordin arhitectonic antic, caracterizat în special prin capitelul cu volute și cu frunze de acantă, rezultat din combinarea capitelului ionic cu cel corintic = ordin arhitectonic antic, caracterizat în special prin capitelul cu volute și cu foi de acantă, rezultat din combinarea capitelului ionic cu cel corintic = ordin arhitectonic antic, caracterizat în special prin capitelul cu volute și foi de acant, rezultat din combinarea capitelului ionic cu cel corintian Ordin compozit și substantiv neutru = ordin arhitectonic folosit de romani, caracterizat prin capitelul care reunește voluta ionică cu frunza de acant din capitelul corintic |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL compozit |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A băga cuiva ceva în sau la cap?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
