 | as |
|
| Comportament [ com-por-ta-ment ] VEZI SINONIME PENTRU comportament PE ESINONIME.COM definiția cuvântului comportament în mai multe dicționareDefinițiile pentru comportament din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru COMPORTAMENT: COMPORTAMENT s. 1. comportare, conduită, purtare, (rar) purtat, (popular) port, purtătură, (prin Olt.) săbaș, (Olt.) umblet, (învechit) petrecere, politie. (Are un comportament corespunzător.) 2. apucătură, comportare, conduită, deprindere, maniere (la plural), moravuri (la plural), năravuri (la plural), obiceiuri (la plural), purtare, (popular) modă, (Transilvania) pont, (învechit) duh, (turcism învechit) talîm. (Ce înseamnă comportament acesta?) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru COMPORTAMENT: COMPORTAMÉNT, comportamente, substantiv neutru 1. Modalitate de a acționa și de a reacționa în anumite împrejurări sau situații; conduită, purtare, comportare. 2. Ansamblul reacțiilor unui organism sau al unei colectivități animale ori umane la factorii de mediu; conduită (2). – Din limba franceza comportement. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru COMPORTAMENT: COMPORTAMÉNT, comportamente, substantiv neutru 1. Modalitate de a acționa în anumite împrejurări sau situații; conduită, purtare, comportare. 2. Ansamblul manifestărilor obiective ale animalelor și ale oamenilor prin care se exteriorizează viața psihică. – Din limba franceza comportement. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru COMPORTAMENT: COMPORTAMÉNT substantiv neutru Ansamblul manifestărilor obiective ale oamenilor prin care se exteriorizează viața psihică. ♦ Fel de a se comporta; comportare. ♦ Modul în care un organism vegetal reacționează față de factorii de mediu. [conform limba franceza comportement, italiana comportamento]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru COMPORTAMENT: COMPORTAMÉNT substantiv neutru 1. ansamblul manifestărilor obiective ale unui individ prin care se exteriorizează viața sa psihică. • fel de a se comporta; conduită. 2. (biologie) mod în care un organism reacționează față de factorii de mediu. (< limba franceza comportement) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru comportament: comportamént sn [Atestat: DEX2 / Plural: comportamente / Etimologie: franceza comportement] 1 Modalitate de a acționa în anumite situații Si: comportare, conduită, purtare. 2 Ansamblul manifestărilor obiective ale oamenilor și ale animalelor prin care se exteriorizează viața psihică. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru COMPORTAMENT: COMPORTAMÉNT comportamente n. 1) Mod de a se purta; ținută; conduită; manieră. 2) Totalitate a modalităților de reacție a organismului față de mediul înconjurător; atitudine organică; comportare. comportament neadecvat. /<fr. comportement Forme diferite ale cuvantului comportament: comportamente Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru COMPORTAMENT: COMPORTAMÉNT, comportamente, substantiv neutru (Franțuzism) Comportare. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru comportament: comportamént substantiv neutru, plural comportaménte Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru comportament: comportamént substantiv neutru, plural comportaménte Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'COMPORTAMENT' componístăCOMPONÍSTICCOMPORTÁcomportábilCOMPORTAMÉNTCOMPORTAMENTÁLcomportamentilísmCOMPORTAMENTÍSMCOMPORTAMENTÍST |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL comportament Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului comportament dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Are un comportament corespunzător. Ce înseamnă comportament acesta?. Comportamént sn [Atestat: DEX2 / Plural: comportamente / Etimologie: franceza comportement] 1 Modalitate de a acționa în anumite situații Si: comportare, conduită, purtare. Ce înseamnă comportamentul acesta?. COMPORTAMÉNT comportamente n. Comportament neadecvat. |
GRAMATICA cuvântului comportament? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului comportament. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul comportament poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE comportament? Vezi cuvântul comportament desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul comportament?[ com-por-ta-ment ] Se pare că cuvântul comportament are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL comportament |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Locuțiune adverbiala din pântecele mamei?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul comportament are forma: comportaménte
