|
Compliment [ com-pli-ment ] VEZI SINONIME PENTRU compliment PE ESINONIME.COM definiția cuvântului compliment în mai multe dicționareDefinițiile pentru compliment din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru COMPLIMENT: COMPLIMÉNT, complimente, substantiv neutru 1. Cuvînt de laudă, măgulitor sau lingușitor, care exprimă o atitudine prietenească, de stimă, de respect sau de considerație. Ciocnesc amîndoi cu ea și îi fac urări și complimente de modă veche. PAS, L. I 244. Erei... să-i înfățișez complimentele și scuzele mele. GALACTION, O. I 233. Fiecare se silește să-ți arunce un compliment. VLAHUȚĂ, O. A. 77. • Locuţiune adverbiala Fără compliment (sau complimente) = fără exagerare, fără gînd de a măguli, de-a dreptul, pe față, sincer, limpede. [Gramaticile] unele «raționate», altele «dezvoltate»... trebuie spus fără compliment, îți explică... pînă ce nu se mai înțelege nimica. CREANGĂ, A. 88. Fără multe complimente, [ursul] te ia în brațe. NEGRUZZI, S. I 319. 2. (Numai la plural ) Salutări. Spune-i multe complimente din partea mea. ▭ El îți înșiră solii de complimente De la copii, nevastă. NEGRUZZI, S. II 202. ♦ (În legătură cu verbul «a face», astăzi rar) Plecăciune. După ce a făcut un compliment, fetița și-a început poezia. 3. (Rar, ironic) Cadou, plocon. Destul de iritare era trăsura mînăstirii, însă trebuia să încapă în ea și obișnuitele «complimente» dăruite de stăreție musafirilor oficiali. STĂNOIU, C. I. 109. – plural și: (învechit) complimentări (G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 60, ALECSANDRI, T. I 66). Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru COMPLIMENT: COMPLIMÉNT, complimente, substantiv neutru 1. Cuvânt de laudă, de măgulire, care exprimă o atitudine prietenească, de stimă, de respect sau de considerație. • Locuţiune adverbiala Fără compliment = fără exagerare, fără gândul de a măguli; pe față, sincer. 2. (La plural ) Salutări trimise unei persoane prin intermediul cuiva ca expresie a politeții. 3. Înclinare a capului sau a corpului în semn de salut respectuos; plecăciune, reverență. – Din limba franceza compliment. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru COMPLIMENT: COMPLIMÉNT, complimente, substantiv neutru 1. Cuvânt de laudă, de măgulire, care exprimă o atitudine prietenească, de stimă, de respect sau de considerație. • Locuţiune adverbiala Fără compliment = fără exagerare, fără gândul de a măguli; pe față, sincer. 2. (La plural ) Salutări trimise unei persoane prin intermediul cuiva ca expresie a politeții. 3. Înclinare a capului sau a corpului în semn de salut respectuos; plecăciune. – Din limba franceza compliment. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru compliment: complimént1 sn [Atestat: GORJAN, H. I, 104/12 / Plural: complimente / Etimologie: franceza compliment] 1 Cuvânt de măgulire, care exprimă o atitudine prietenească de considerație Si: felicitare, (înv) închinăciune, măgulire. 2 (Îlav) Fără compliment Fără gândul de a măguli. 3 (Îal) Sincer. 4 (Lpl) Salutări trimise unei persoane prin intermediul cuiva, ca expresie a politeții. 5-6 Înclinare a capului sau a corpului în semn de salut respectuos Si: plecăciune. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru COMPLIMENT: COMPLIMÉNT substantiv neutru 1. Cuvânt (exagerat) de laudă, de măgulire sau de lingușire adresat cuiva; măgulire, adulare; amabilitate. 2. (la plural ) Salutări trimise prin intermediul cuiva. 3. Înclinare a capului sau a corpului în semn de salut respectuos; plecăciune, reverență. [plural -te. / < limba franceza compliment, italiana , spaniolă complimento]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru COMPLIMENT: COMPLIMENT s. 1. flatare, laudă, măgulire. (E sensibil la complimente.) 2. închinăciune, mătanie, plecăciune, ploconeală, reverență, temenea, (regional) plocon, (învechit) plecare, (turcism învechit) talîm, (familial rar) selamlîc. (La întîlnire i-a tras un compliment.) 3. (la plural ) salutări (la plural). (Transmite-i compliment din partea mea.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru COMPLIMENT: COMPLIMÉNT substantiv neutru 1. cuvânt de laudă, de respect adresat cuiva; măgulire, adulare; amabilitate. 2. (la plural) salutări transmise prin intermediul cuiva. 3. înclinare a capului sau a corpului în semn de salut respectuos; reverență. (< limba franceza compliment) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru COMPLIMENT: COMPLIMÉNT complimente n. 1) Cuvânt de laudă, de respect, de măgulire la adresa cuiva. A face un compliment. 2) la plural Urări de bine comunicate unei persoane prin cineva. A transmite complimente. • Fără compliment fără intenția de a măguli pe cineva. /<fr. compliment Forme diferite ale cuvantului compliment: complimente Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru compliment: complimént (cuvânt de măgulire, plecăciune, salut) substantiv neutru, plural compliménte Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru compliment: complimént (laudă, salutare, plecăciune) substantiv neutru, plural compliménte Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru compliment: compliment n. cuvânt de felicitare, de amicie, de politeță. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru compliment: complimént2 sn vezi complement2 Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
CUVINTE APROPIATE DE 'COMPLIMENT' COMPLICÁȚIECOMPLICAȚIÚNECOMPLÍCECOMPLICITÁTECOMPLIMÉNTCOMPLIMENTÁCOMPLIMENTÁRCOMPLIMENTÁREcomplimentát |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL compliment Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului compliment dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii I, 104/12 / Plural: complimente / Etimologie: franceza compliment] 1 Cuvânt de măgulire, care exprimă o atitudine prietenească de considerație Si: felicitare, înv închinăciune, măgulire. 2 Îlav Fără compliment Fără gândul de a măguli. E sensibil la complimente. La întîlnire i-a tras un compliment. Transmite-i compliment din partea mea. COMPLIMÉNT complimente n. A face un compliment. A transmite complimente. • Fără compliment fără intenția de a măguli pe cineva. E sensibil la complimente. Transmite-i compliment din partea mea. |
GRAMATICA cuvântului compliment? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului compliment. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul compliment poate fi: substantiv, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE compliment? Vezi cuvântul compliment desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul compliment?[ com-pli-ment ] Se pare că cuvântul compliment are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL compliment Inţelegi mai uşor cuvântul compliment dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Locuţiune adverbiala Fără compliment sau complimente = fără exagerare, fără gînd de a măguli, de-a dreptul, pe față, sincer, limpede Locuţiune adverbiala Fără compliment = fără exagerare, fără gândul de a măguli; pe față, sincer Locuţiune adverbiala Fără compliment = fără exagerare, fără gândul de a măguli; pe față, sincer |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL compliment |
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A fi slobod la limbă sau limbă slobodă?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
|