|
Complicitate [ com-pli-ci-ta-te ] VEZI SINONIME PENTRU complicitate PE ESINONIME.COM definiția cuvântului complicitate în mai multe dicționareDefinițiile pentru complicitate din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru COMPLICITATE: COMPLICITÁTE, (rar) complicități, substantiv feminin Participare secundară la săvîrșirea unei infracțiuni. ♦ Înlesnire, sprijinire, tolerare sau ascundere a unei fapte (de obicei neîngăduite) săvîrșite de altul. Cu băieții [fetele] vorbeau numai în taină, uneori cu complicitatea mamei. PAS, Z. I. 221. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru complicitate: complicitáte substantiv feminin [Atestat: GHEREA, ST. Hristos III, 179 / Plural: complicitatetắți / Etimologie: franceza complicité] 1 (Jur) Participare secundară la săvârșirea unei infracțiuni. 2-3 (Pex) Ascunderea sau tolerarea unei fapte reprobabile săvârșite de altul. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru COMPLICITATE: COMPLICITÁTE, (rar) complicități, substantiv feminin Participare secundară la săvârșirea unei infracțiuni; prin extensie tolerarea sau ascunderea unei fapte neîngăduite săvârșite de altul. – Din limba franceza complicité. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru COMPLICITATE: COMPLICITÁTE, (rar) complicități, substantiv feminin Participare secundară la săvârșirea unei infracțiuni; prin extensie tolerarea sau ascunderea unei abateri de la normele de conduită. – Din limba franceza complicité. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru COMPLICITATE: COMPLICITÁTE substantiv feminin Participare la făptuirea unei infracțiuni. ♦ Înlesnire, ascundere a unei fapte penale sau reprobabile, săvârșite de cineva. [conform limba franceza complicité]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru COMPLICITATE: COMPLICITÁTE forme 1) Caracter complice. 2) Acord tacit, spontan și deseori inexprimat între persoane. Zâmbet de complicitate. /<fr. complicité Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru COMPLICITATE: COMPLICITÁTE substantiv feminin participare la săvârșirea unei fapte penale sau reprobabile. (< limba franceza complicité) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru complicitate: *complicitáte forme (despre cómplice; limba franceza -icitè). Participare la crimă saŭ delict (părtășie). Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru complicitate: complicitáte substantiv feminin, genitiv dativ articulat complicității; plural complicități Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru complicitate: complicitáte substantiv feminin, genitiv dativ articulat complicitắții; plural complicitắți Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru complicitate: complicitate forme participare la crima altuia. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
CUVINTE APROPIATE DE 'COMPLICITATE' COMPLICÁTCOMPLICÁȚIECOMPLICAȚIÚNECOMPLÍCECOMPLICITÁTECOMPLIMÉNTCOMPLIMENTÁCOMPLIMENTÁRCOMPLIMENTÁRE |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL complicitate Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului complicitate dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Hristos III, 179 / Plural: complicitatetắți / Etimologie: franceza complicité] 1 Jur Participare secundară la săvârșirea unei infracțiuni. Zâmbet de complicitate. |
GRAMATICA cuvântului complicitate? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului complicitate. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul complicitate poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE complicitate? Vezi cuvântul complicitate desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul complicitate?[ com-pli-ci-ta-te ] Se pare că cuvântul complicitate are cinci silabe |
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Una și cu una fac două?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
|