 | as |
|
| Complezență [ com-ple-zen-ță ] VEZI SINONIME PENTRU complezență PE ESINONIME.COM definiția cuvântului complezenta în mai multe dicționareDefinițiile pentru complezenta din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru complezență: complezénță substantiv feminin [Atestat: ȘĂINEANU, despre U. / V: (iuz) complezentazáncomplezenta / Plural: complezentațe / Etimologie: franceza complaisance] 1 Amabilitate. 2 (Îlav) De (sau din) complezenta În mod formal. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru COMPLEZENȚĂ: COMPLEZÉNȚĂ, complezențe, substantiv feminin Faptul de a fi complezent; serviabilitate, amabilitate. – Din limba franceza complaisance. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru COMPLEZENȚĂ: COMPLEZÉNȚĂ, complezențe, substantiv feminin Faptul de a fi complezent; serviabilitate, amabilitate. – Din limba franceza complaisance. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru COMPLEZENȚĂ: COMPLEZÉNȚĂ complezentae forme livresc Caracter complezent; serviabilitate. • Din complezenta din politețe. /<fr. complaisance Forme diferite ale cuvantului complezenta: complezentae Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru COMPLEZENȚĂ: COMPLEZÉNȚĂ substantiv feminin (Franțuzism) Serviabilitate; amabilitate. [< limba franceza complaisance]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru COMPLEZENȚĂ: COMPLEZÉNȚĂ substantiv feminin serviabilitate, amabilitate; curtoazie. (< limba franceza complaisance) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru COMPLEZENȚĂ: COMPLEZÉNȚĂ substantiv feminin Faptul de a fi complezent; amabilitate, serviabilitate. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru complezență: complezență forme dispozițiune de a face plăcere: act de complezență. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru complezență: complezénță substantiv feminin, genitiv dativ articulat complezénței; plural complezénțe Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru complezență: complezénță substantiv feminin, genitiv dativ articulat complezénței; plural complezénțe Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru complezență: complezență substantiv verbal AMABILITATE. BUNĂVOINȚĂ. SERVIABILITATE. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'COMPLEZENTA' COMPLEXUÁLcomplezántcomplezánțăCOMPLEZÉNTCOMPLEZÉNȚĂcomplíCOMPLIÁNTCOMPLIÁNȚĂcomplíc |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL complezență Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului complezență dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii / V: iuz complezențăzáncomplezență / Plural: complezențățe / Etimologie: franceza complaisance] 1 Amabilitate. 2 Îlav De sau din complezență În mod formal. COMPLEZÉNȚĂ complezențăe forme livresc Caracter complezent; serviabilitate. • Din complezență din politețe. |
GRAMATICA cuvântului complezență? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului complezență. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul complezență poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE complezență? Vezi cuvântul complezență desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul complezență?[ com-ple-zen-ță ] Se pare că cuvântul complezență are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL complezență |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Compus: fragă-tătărească?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul complezență are forma: complezénțe
