 | as |
|
| Complet [ com-plet ] VEZI SINONIME PENTRU complet PE ESINONIME.COM definiția cuvântului complet în mai multe dicționareDefinițiile pentru complet din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru COMPLET: COMPLÉT2, -Ă, (1) compleți, -te, adjectiv, (2, 3) completuri, substantiv neutru, (4) adverb 1. Adj. Care conține tot ceea ce trebuie; căruia nu-i lipsește nici una dintre părțile constitutive; întreg, desăvârșit, deplin, împlinit. • Opere complete = ediție cuprinzând toate operele unui scriitor. ♦ (Despre un vehicul de transport în comun) care are toate locurile ocupate; plin. 2. substantiv neutru (În sintagma) Complet de judecată = colectiv alcătuit din numărul legal de judecători și asesori care iau parte la soluționarea unui litigiu. 3. substantiv neutru Costum de haine; obiect de îmbrăcăminte compus din două (sau mai multe) piese asortate. 4. adverb În întregime, cu desăvârșire. [Variante: compléct, -ă adjectiv] – Din limba franceza complet, latina completus. Forme diferite ale cuvantului complet: complet-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru COMPLET: COMPLÉT3, -Ă, compleți, -te, adjectiv Care conține tot ceea ce trebuie să cuprindă, căruia nu-i lipsește nici una dintre părțile constitutive; întreg, desăvîrșit, deplin, împlinit. La întoarcerea mea in țară... am găsit casa părintească completă. GHICA, S. 81. Robirea completă [a iobagilor]... veni însă foarte tîrziu, căci pînă in secolul al XVII-lea ei puteau a se muta de la o moșie la alta. BĂLCESCU, O. II 14. Opere complete (ale unui scriitor) = ediție cuprinzînd toate operele unui scriitor. ♦ (Despre un vehicul) Care are toate locurile ocupate; plin. Compartimentul este complet. – Variantă: compléct,-ă (CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 108, 11 /l, SAHIA, N. 21) adjectiv Forme diferite ale cuvantului complet: complet-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru COMPLET: COMPLET adjectiv, adverb 1. adjectiv plin. (Vagonul e complet.) 2. adjectiv întreg. (O cantitate complet.) 3. adjectiv integral, întreg. (Textul complet al nuvelei.) 4. adjectiv exhaustiv, integral, întreg, total. (Studiu complet; excerptare complet a unui material.) 5. adjectiv deplin, integral, întreg, tot, total. (Suma complet.) 6. adjectiv împlinit, întreg. (5 ani complet.) 7. adverb absolut, completamente, integral, total, (învechit și popular) sadea. (Calul era complet albaneză) 8. adjectiv absolut, adînc, deplin, desăvîrșit, perfect, profund, total. (O liniște complet; întuneric complet.) 9. adjectiv desăvîrșit, infinit, nemărginit, total, (figurat) orb. (Încredere complet în cineva.) 10. adjectiv deplin, integral, întreg, total, (livresc) plenar, (învechit) cumplit. (Mulțumire, realizare complet.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru COMPLET: COMPLÉT2, -Ă (1) compleți, -te, adjectiv, (2, 3) completuri, substantiv neutru, (4) adverb 1. Adj. Care conține toate elementele necesare; căruia nu-i lipsește niciuna dintre părțile constitutive; întreg, desăvârșit, deplin, împlinit. • Opere complete = ediție cuprinzând toate operele unui scriitor. ♦ (Despre un vehicul de transport în comun) Care are toate locurile ocupate; plin. 2. substantiv neutru (În sintagma) Complet de judecată = colectiv alcătuit din numărul legal de judecători (și asesori) care iau parte la soluționarea unui litigiu. 3. substantiv neutru (Ieșit din uz) Compleu. 4. adverb În întregime, cu desăvârșire. [Variante: compléct, -ă adjectiv] – Din limba franceza complet, latina completus. Forme diferite ale cuvantului complet: complet-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru complet: complét2, completă [Atestat: BĂLCESCU, M. vezi II / V: completéct / Plural: (1-3) completéți, complete, (4-5) completuri / Etimologie: franceza complet, lat completus] 1 a Care conține tot ceea ce trebuie Si: deplin, desăvârșit, împlinit, întreg. 2 a (Îs) Opere complete Ediție cuprinzând toate operele unui scriitor. 3 a (despre un vehicul de transport în comun) Care are toate locurile ocupate Si: plin. 4 sn (Îs) complet de judecată Colectiv alcătuit din numărul legal de judecători și asesori care iau parte la soluționarea unui litigiu. 5 sn Obiect de îmbrăcăminte compus din două (sau mai multe) piese asortate. 6 av În întregime. 7-8 sn (Înv; îe; îlav) (A fi) în complet Cu toții. Forme diferite ale cuvantului complet: completă Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru COMPLET: COMPLÉT, -Ă I. adjectiv Întreg, desăvârșit, deplin. • Opere complete = ediție care cuprinde toate operele unui scriitor. ♦ (Despre un vehicul) Care are toate locurile ocupate; plin. II. substantiv neutru 1. Complet de judecată = colectiv format din judecători și asesori care pot judeca și pronunța legal o sentință. 2. Costum de haine; obiect de îmbrăcăminte compus din două (sau mai multe) piese care se îmbracă și se poartă împreună. III. adverb În întregime, cu desăvârșire. [(I) variantă complect, -ă adjectiv, (II) plural -turi. / < limba franceza complet, conform latina completus]. Forme diferite ale cuvantului complet: complet-Ă Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru COMPLET: COMPLÉT, -Ă I. adjectiv întreg, desăvârșit, deplin. ♦ opere complet e = ediție care cuprinde toate operele unui scriitor. ♦ (despre un vehicul) care are toate locurile ocupate; plin. II. adverb în întregime, cu desăvârșire. III. substantiv neutru 1. complet de judecată = colectiv din judecători și asesori care pot judeca și pronunța legal o sentință. 2. lot de unelte, aparate, piese de schimb și accesorii, într-un ambalaj anume, pentru a asigura funcționarea unui sistem. 3. compleu. (< limba franceza complet, latina completus) Forme diferite ale cuvantului complet: complet-Ă Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru COMPLET: COMPLÉT1 complettă (completți, complette) 1) Care include toate elementele necesare; desăvârșit; întreg; total; deplin. Serviciu complet. Opere complette. Echipaj complet. 2) (despre recipiente, săli, vehicule de transport în comun) Care are toate locurile ocupate; fără locuri libere. 3) (despre persoane) Care are toate facultățile dezvoltate; fără lacune în dezvoltare. /<fr. complet, latina completus Forme diferite ale cuvantului complet: complettă completți complette Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru COMPLET: COMPLÉT2 completuri n. 1) Obiect de îmbrăcăminte din două (sau din trei) piese asortate. 2) Totalitate de obiecte de același gen cu destinație specială; garnitură. complet de scule. complet de reviste. /<fr. complet, latina completus Forme diferite ale cuvantului complet: completuri Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru COMPLET: COMPLÉT2, completuri, substantiv neutru (Pe cale de a ieși din uz) Bal popular; local de dans (de obicei în cartierele periferice ale unui oraș). Avea fiecare mahala completul ei, echivalentul horei de la țară. PAS, Z. I 121. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru COMPLET: COMPLÉT1, completuri, substantiv neutru (Franțuzism ieșit din uz) Bal popular; local de dans (în cartierele periferice ale unui oraș). – Probabil din cuplet (confundat, prin etimologie populară, cu complet2). Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru COMPLET: COMPLÉT1, completuri, substantiv neutru (Franțuzism ieșit din uz) Bal popular; local de dans (în cartierele periferice ale unui oraș). – Probabil din cuplet (confundat, prin etimologie populară, cu complet2). Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru complet: *complét, -ă adjectiv (în franceză complet, despre latina com-plétus, participiu despre com-plére, a umplea. vezi plin). Întreg, terminat, deplin. adverb De tot, în întregime. – Fals complect (limba rusă kompléktnyĭ). Forme diferite ale cuvantului complet: complet-ă buhăvésc Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru COMPLET: COMPLÉT1, completuri, substantiv neutru (Numai în expresie) Complet de judecată, = colectiv alcătuit din numărul legal de judecători și asesori, care, pot judeca și pronunța o hotărîre. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru complet: complet a. 1. căruia nu-i lipsește nimic, întreg, deplin: opere complete; 2. plin, ne mai putând încăpea: vagonul e complet. ║ n. societate de dans. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru complet: complét1 sn [Atestat: DA / Plural: completuri / Etimologie: pbl cuplet pcf complet2] 1 (Fri) Bal popular. 2 Local de dans (în cartierele periferice ale unui oraș). Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru COMPLET: COMPLÉT3 adverb În întregime; cu desăvârșire; completamente; radical. /<fr. complet, latina completus Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru complet: complét (bal, colectiv de judecată, costum) substantiv neutru, plural compléturi Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru complet: !complét2 (bal, local, colectiv de judecată) substantiv neutru, plural compléturi Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru complet: complét adjectiv masculin, plural compléți; forme singular complétă, plural compléte Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru complet: complét1 adjectiv masculin, plural compléți; forme complétă, plural compléte Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Complet: Complet ≠ incomplet, necomplet Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'COMPLET' complementarizátcomplementáțiecomplemấntCOMPLESIÚNECOMPLÉTCOMPLETÁcompletábilCOMPLETAMÉNTECOMPLETÁRE |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Complet Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului complet dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Vagonul e complet. O cantitate complet. Textul complet al nuvelei. Studiu complet; excerptare complet a unui material. Suma complet. 5 ani complet. Calul era complet albaneză 8. O liniște complet; întuneric complet. Încredere complet în cineva. Mulțumire, realizare complet. Complét2, completă [Atestat: BĂLCESCU, M. Vezi II / V: completéct / Plural: 1-3 completéți, complete, 4-5 completuri / Etimologie: franceza complet, lat completus] 1 a Care conține tot ceea ce trebuie Si: deplin, desăvârșit, împlinit, întreg. 2 a Îs Opere complete Ediție cuprinzând toate operele unui scriitor. 4 sn Îs complet de judecată Colectiv alcătuit din numărul legal de judecători și asesori care iau parte la soluționarea unui litigiu. 7-8 sn Înv; îe; îlav A fi în complet Cu toții. COMPLÉT1 complettă completți, complette 1 Care include toate elementele necesare; desăvârșit; întreg; total; deplin. Serviciu complet. Opere complette. Echipaj complet. Vagonul e complet. O cantitate complet. Textul complet al nuvelei. COMPLÉT2 completuri n. Complet de scule. Complet de reviste. Complét1 sn [Atestat: DA / Plural: completuri / Etimologie: pbl cuplet pcf complet2] 1 Fri Bal popular. |
GRAMATICA cuvântului Complet? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului complet. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Complet poate fi: substantiv, adjectiv, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE complet? Vezi cuvântul complet desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul complet?[ com-plet ] Se pare că cuvântul complet are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL Complet Inţelegi mai uşor cuvântul complet dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Opere complete = ediție cuprinzând toate operele unui scriitor Substantiv neutru În sintagma Complet de judecată = colectiv alcătuit din numărul legal de judecători și asesori care iau parte la soluționarea unui litigiu Opere complete ale unui scriitor = ediție cuprinzînd toate operele unui scriitor Opere complete = ediție cuprinzând toate operele unui scriitor Substantiv neutru În sintagma Complet de judecată = colectiv alcătuit din numărul legal de judecători și asesori care iau parte la soluționarea unui litigiu Opere complete = ediție care cuprinde toate operele unui scriitor Complet de judecată = colectiv format din judecători și asesori care pot judeca și pronunța legal o sentință ♦ opere complet e = ediție care cuprinde toate operele unui scriitor Complet de judecată = colectiv din judecători și asesori care pot judeca și pronunța legal o sentință COMPLÉT1, completuri, substantiv neutru Numai în expresie Complet de judecată, = colectiv alcătuit din numărul legal de judecători și asesori, care, pot judeca și pronunța o hotărîre |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL Complet |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Locuțiune adverbiala fără greșeală?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul complet are forma: compléturi
