 | as |
|
| Complement [ com-ple-ment ] VEZI SINONIME PENTRU complement PE ESINONIME.COM definiția cuvântului complement în mai multe dicționareDefinițiile pentru complement din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru COMPLEMENT: COMPLEMÉNT (< limba franceza , latina) substantiv neutru 1. Ceea ce se adaugă la ceva spre a-l întregi; complinire. 2. (lingvistică) Parte secundară a propoziției care determină un verb, un adjectiv sau un adverb. În funcției de ceea ce exprimă, poate fi complement direct, c, indirect, complement intern, complement circumstanțial, complement de agent. 3. (matematică) Complement algebric (al unui element dintr-un determinant) = minorul sau opusul minorului elementului dat după cum suma dintre linia și coloana elementului respectiv este pară sau impară. • Complement unui număr cu n cifre (reprezentat într-un sistem de numerație cu baza q) = diferența dintre puterea n a lui q și numărul dativ 4. (MICROBIOL.) Categorie de factori de natură proteică nespecifică, prezentă în serul normal și care se fixează pe complexele antigen-anticorp, ce provoacă în general liza antigenului celular, participînd astfel la procesul imunității; alexină. Definiție sursă: Dicționar enciclopedic |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru complement: complement1 sn [Atestat: COSTINESCU / V: (înv) complementmânt[1] / Plural: complemente / Etimologie: franceza complément, lat complementum] 1 Ceea ce se adaugă la ceva spre a-l întregi Si: complinire. 2 (Gmt; îs) complementul unui unghi Unghi ce trebuie adăugat la un altul pentru a constitui un unghi drept. 3 (Ast; îs) complementul unei stele Distanță a unghiului la zenit. 4 (Mat; îs) complementul unui număr Număr care trebuie adunat la un număr dat pentru a obține o unitate de ordin imediat superior ordinului unității sale celei mai înalte. 5 (Muz) complementul unui interval Ceea ce lipsește pentru a obține o octavă. 6 (Grm) Parte secundară a propoziției care determină un verb, un adjectiv sau un adverb. 7 (Blg) Substanță de natură proteică prezentă în serul normal și care participă la procesul imunității. corectată Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru COMPLEMENT: COMPLEMÉNT, complemente, substantiv neutru 1. Ceea ce se adaugă la ceva spre a-l întregi, spre a-l face complet; complinire. • Complementul unui unghi = unghiul care trebuie să se adauge altui unghi spre a obține un unghi drept. 2. Parte secundară a propoziției care determină un verb, un adjectiv sau un adverb. Complement direct, indirect, circumstanțial. • Complement de agent = subiectul logic al acțiunii unui verb pasiv. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru complement: *complemént n., plural e (latina com-plementum, despre com-plére, a umplea. vezi umplu, plin, suplement, complet, plenar, pleonazm). Ceĭa ce adaugĭ unuĭ lucru ca să-l completezĭ (umplutură): complementu uneĭ sume. gramatică Orĭ-ce cuvînt care completează înțelesu altuĭa: complement direct. geometrie Ceĭa ce lipsește unuĭ unghĭ ascuțit ca să egaleze unu drept. – Fals compliment, care înseamnă alt-ceva. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru COMPLEMENT: COMPLEMÉNT substantiv neutru 1. complinire; ceea ce se adaugă la ceva pentru a-l întregi. complementul unui număr = număr care se obține prin scăderea unui alt număr inițial. • (matematică) unghi care, împreună cu un unghi dat, însumează 90°. 2. parte secundară a propoziției care determină un verb, un adjectiv sau adverb. • obiect (6). 3. alexină. (< limba franceza complément, latina complementum) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru COMPLEMENT: COMPLEMÉNT, complemente, substantiv neutru 1. Ceea ce se adaugă la ceva spre a-l întregi; complinire. 2. Parte secundară a propoziției care determină un verb, un adjectiv sau un adverb. 3. Substanță de natură proteică prezentă în serul sangvin și care participă la procesul imunității. – Din limba franceza complément, latina complementum. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru COMPLEMENT: COMPLEMÉNT, complemente, substantiv neutru 1. Ceea ce se adaugă la ceva spre a-l întregi; complinire. 2. Parte secundară a propoziției care determină un verb, un adjectiv sau un adverb. 3. Substanță de natură proteică prezentă în serul normal și care participă la procesul imunității. – Din limba franceza complément, latina complementum. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru complement: complemént (compleménte), substantiv neutru – Ceea ce se adaugă la ceva, complinire. – Variante compliment. în franceză complément. Variante este vulgarism, datorat confuziei cu compliment, substantiv neutru (cuvînt de laudă, măgulire), din limba franceza compliment, conform mr. compliment, din limba neogreacă ϰομπλιμέντα. – derivat complementar, adjectiv Forme diferite ale cuvantului complement: compleménte Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru COMPLEMENT: COMPLEMÉNT complemente n. 1) Parte secundară a propoziției care determină un verb, un adjectiv sau un adverb. complement direct. complement indirect. 2) Substanță proteică prezentă în componența serului sangvin. /<fr. complément, latina complementum Forme diferite ale cuvantului complement: complemente Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru COMPLEMENT: COMPLEMENT s. 1. completare, complinire, întregire. (Un complement la o lucrare.) 2. (gramatică) obiect. 3. (biologie) alexină. (complement participă la procesul imunității.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru COMPLEMENT: COMPLEMÉNT substantiv neutru 1. Ceea ce se adaugă la ceva (spre completare); complinire, adaos. ♦ (matematică) Unghi care împreună cu unghiul dat însumează 90 Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru complement: complement n. 1. ceea ce servă a completa; 2. gramatică vorbă dependentă de alta sau care servă a preciza: complement direct. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru complement: complemént (complinire, parte de propoziție, substanță) substantiv neutru, plural compleménte Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru complement: complemént (gramatică, matematică) substantiv neutru, plural compleménte Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru complement: complemént2 sn vezi compliment2 Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
CUVINTE APROPIATE DE 'COMPLEMENT' COMPLECȚIÚNEcomplectuícomplectuírecomplectuítCOMPLEMÉNTCOMPLEMENTÁRCOMPLEMENTARÍSMCOMPLEMENTARITÁTECOMPLEMENTARIZÁ |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL complement Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului complement dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Complement1 sn [Atestat: COSTINESCU / V: înv complementmânt[1] / Plural: complemente / Etimologie: franceza complément, lat complementum] 1 Ceea ce se adaugă la ceva spre a-l întregi Si: complinire. 2 Gmt; îs complementul unui unghi Unghi ce trebuie adăugat la un altul pentru a constitui un unghi drept. 3 Ast; îs complementul unei stele Distanță a unghiului la zenit. 4 Mat; îs complementul unui număr Număr care trebuie adunat la un număr dat pentru a obține o unitate de ordin imediat superior ordinului unității sale celei mai înalte. 5 Muz complementul unui interval Ceea ce lipsește pentru a obține o octavă. COMPLEMÉNT complemente n. Complement direct. Complement indirect. Un complement la o lucrare. Complement participă la procesul imunității. Complementul participă la procesul imunității. |
GRAMATICA cuvântului complement? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului complement. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul complement poate fi: substantiv, adjectiv, verb, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE complement? Vezi cuvântul complement desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul complement?[ com-ple-ment ] Se pare că cuvântul complement are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL complement Inţelegi mai uşor cuvântul complement dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexeAlgebric al unui element dintr-un determinant = minorul sau opusul minorului elementului dat după cum suma dintre linia și coloana elementului respectiv este pară sau impară Unui număr cu n cifre reprezentat într-un sistem de numerație cu baza q = diferența dintre puterea n a lui q și numărul dativ 4 Complementul unui unghi = unghiul care trebuie să se adauge altui unghi spre a obține un unghi drept Complement de agent = subiectul logic al acțiunii unui verb pasiv Complementul unui număr = număr care se obține prin scăderea unui alt număr inițial |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL complement |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Cum s-ar zice?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul complement are forma: compleménte
