 | as |
|
| Competent [ com-pe-tent ] VEZI SINONIME PENTRU competent PE ESINONIME.COM definiția cuvântului competent în mai multe dicționareDefinițiile pentru competent din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru COMPETENT: COMPETÉNT, -Ă, competenți, -te, adjectiv 1. Care este bine informat (într-un domeniu, într-o problemă), care are o părere întemeiată pe cunoașterea adîncă a lucrurilor, este o autoritate (într-un domeniu), e priceput, e în măsură să... Nefiind competenți în asemene materie, l-am crezut ușor. NEGRUZZI, S. I 325. 2. Care are atribuția, căderea, autoritatea legală să facă (să judece, să hotărască) ceva; în drept, chemat, îndreptățit. Instanță competentă. ▭ În cazul decesului unei* persoane care nu a avut domiciliul în țară este competent Notariatul de Stat al raionului în raza căruia se găsesc bunurile cele mai importante ale acesteia. B. O. 1953, 4. – Variantă: (învechit) competínte (NEGRUZZI, S. I 335) adjectiv invariabil Forme diferite ale cuvantului competent: competent-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru COMPETENT: COMPETENT adjectiv 1. bun, capabil, destoinic, dotat, experimentat, încercat, înzestrat, pregătit, priceput, valoros, versat, verb reflexiv:ednic, (rar) preparat, (învechit și popular) harnic, (popular) cercat, (învechit) ispitit, mîndru, practic, practicos, practisit, putincios. (Un inginer competent.) 2. avizat, capabil, informat, pregătit, (figurat) tare. (E un om competent în această problemă.) 3. chemat, îndreptățit, (învechit) volnic. (Nu este el cel competent să ne dea lecții.) 4. autorizat, priceput, (franțuzism învechit) ponderos. (O părere competent.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru COMPETENT: COMPETÉNT, -Ă, competenți, -te, adjectiv 1. Care este bine informat într-un anumit domeniu; care este capabil, care este în măsură să judece un anumit lucru. 2. Care are atribuția, căderea, autoritatea legală să facă ceva; îndreptățit. [Variante: (învechit) competínte adjectiv] – Din limba franceza compétent. Forme diferite ale cuvantului competent: competent-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru COMPETENT: COMPETÉNT, -Ă, competenți, -te, adjectiv 1. Care este bine informat într-un anumit domeniu; care este capabil, care este în măsură să judece un anumit lucru. 2. Care are atribuția, căderea, autoritatea legală să facă ceva; îndreptățit. [Variante: (învechit) competínte adjectiv] – Din limba franceza compétent. Forme diferite ale cuvantului competent: competent-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru competent: competént, competentă a [Atestat: (a. 1845) URICARIUL V, 360/25 / V: (înv) competenttínte / Plural: competentnți, competente / Etimologie: franceza compétent] 1 Care este bine informat într-un anumit domeniu. 2-3 Care este capabil sau în măsură să j udece un anumit lucru. 4 Căruia îi revine atribuția de a face ceva Si: îndreptățit. Forme diferite ale cuvantului competent: competentă Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru COMPETENT: COMPETÉNT, -Ă adjectiv 1. Care este bine informat, cu o părere bazată pe cunoașterea lucrurilor; priceput. 2. Care are căderea, autoritatea legală de a face ceva. [Variante competinte adjectivinvar. / < limba franceza compétent, conform latina competens]. Forme diferite ale cuvantului competent: competent-Ă Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru COMPETENT: COMPETÉNT competenttă (competentți, competentte) 1) Care dispune de informație vastă; cu cunoștințe profunde. 2) Care poate să se ocupe de o anumită problemă; în drept să studieze o afacere. Autoritate competenttă. Judecată competenttă. /<fr. compétent Forme diferite ale cuvantului competent: competenttă competentți competentte Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru competent: *competént, -ă adjectiv (latina cómpetens, -éntis, despre pétere, a cere. vezi pețesc). Care are drept să cerceteze o afacere: tribunalu e competent să judece acest proces. Apt, capabil: profesor competent. Forme diferite ale cuvantului competent: competent-ă buhăvésc Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru COMPETENT: COMPETÉNT, -Ă adjectiv 1. care este bine informat într-un domeniu; capabil, priceput. 2. care are căderea, autoritatea legală de a efectua ceva. (< limba franceza compétent, latina competens) Forme diferite ale cuvantului competent: competent-Ă Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru competent: competent a. 1. care are dreptul de a judeca: tribunal competent; 2. figurat care e apt a face ceva, capabil a judeca despre un lucru. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru competent: competént adjectiv masculin, plural competénți; forme singular competéntă, plural competénte Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru competent: competént adjectiv masculin, plural competénți; forme competéntă, plural competénte Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Competent: Competent ≠ incompetent, necompetent Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'COMPETENT' COMPERÁJcompeștitórcompetácompéteCOMPETÉNTCOMPETÉNȚĂcompeténțieCOMPEȚÍCOMPETÍNȚĂ |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Competent Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului competent dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Un inginer competent. E un om competent în această problemă. Nu este el cel competent să ne dea lecții. O părere competent. Un inginer competent. Competént, competentă a [Atestat: a. 1845 URICARIUL V, 360/25 / V: înv competenttínte / Plural: competentnți, competente / Etimologie: franceza compétent] 1 Care este bine informat într-un anumit domeniu. COMPETÉNT competenttă competentți, competentte 1 Care dispune de informație vastă; cu cunoștințe profunde. Autoritate competenttă. Judecată competenttă. |
GRAMATICA cuvântului Competent? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului competent. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Competent poate fi: adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE competent? Vezi cuvântul competent desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul competent?[ com-pe-tent ] Se pare că cuvântul competent are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL Competent |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Locuțiune adjectiv și adverb de pomană?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
