 | as |
|
| Comitent [ co-mi-tent ] VEZI SINONIME PENTRU comitent PE ESINONIME.COM definiția cuvântului comitent în mai multe dicționareDefinițiile pentru comitent din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru COMITENT: COMITÉNT, -Ă, comitenți, -te, substantiv masculin și forme Persoană care încredințează unui prepus un mandat prin care îl împuternicește să facă anumite acte juridice. • (Adjectival) Întreprinderea comitentă răspunde de faptele săvîrșite de prepușii ei în cadrul însărcinărilor încredințate lor. Forme diferite ale cuvantului comitent: comitent-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru comitent: comitént, comitentă substantiv masculin și feminin [Atestat: HAMANGIU, C. C. 237 / V: (înv) comitente substantiv masculin / Plural: comitentnți, comitente / Etimologie: franceza commettant, cf ger Kommitent, it commettente] Persoană care încredințează cuiva un mandat prin care îl împuternicește să săvârșească anumite acte sub controlul și după directivele sale. Forme diferite ale cuvantului comitent: comitentă Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru COMITENT: COMITÉNT, -Ă, comitenți, -te, substantiv masculin și forme Persoană care încredințează cuiva un mandat prin care îl împuternicește să săvârșească anumite acte sub controlul său și după directivele sale. – Din italiana committente, latina commitens, -ntis. Forme diferite ale cuvantului comitent: comitent-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru COMITENT: COMITÉNT, -Ă, comitenți, -te, substantiv masculin și forme Persoană care încredințează cuiva un mandat prin care îl împuternicește să săvârșească anumite acte sub controlul său și după directivele sale. – Din italiana committente, latina commitens, -ntis. Forme diferite ale cuvantului comitent: comitent-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru COMITENT, -Ă: COMITÉNT, -Ă substantiv masculin și forme Cel care încredințează cuiva un mandat, împuternicindu-l să-i facă anumite acte juridice; mandatar. [< germana Kommitent, conform italiana commettente]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru COMITENT: COMITÉNT, -Ă substantiv masculin forme cel care încredințează unui comisionar efectuarea unor operații comerciale sau financiare în contul său. (<germ. Kommitent, italiana commettente) Forme diferite ale cuvantului comitent: comitent-Ă Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru COMITENT: COMITÉNT comitentți m. Persoană care înmânează cuiva un mandat prin care se acordă dreptul la anumite acțiuni juridice. /<it. committente, latina commitens, comitentntis Forme diferite ale cuvantului comitent: comitentți Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru comitent: *comitént, -ă substantiv (latina committens, -éntis). juridic Cel ce-l însărcinează pe altu să poarte grijă de interesele luĭ. Forme diferite ale cuvantului comitent: comitent-ă -cĭúmb Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru comitent: comitent m. juridic cel ce însărcinează pe un altul a purta grijă de interesele sale. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru comitent: comitént substantiv masculin, plural comiténți Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru comitent: comitént substantiv masculin, plural comiténți Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'COMITENT' comitatenscomitatíncomitátivCOMÍTECOMITÉNTcomiténtăcomitenteCOMÍTERECOMITÉT |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL comitent Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului comitent dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Comitént, comitentă substantiv masculin și feminin [Atestat: HAMANGIU, C. 237 / V: înv comitente substantiv masculin / Plural: comitentnți, comitente / Etimologie: franceza commettant, cf ger Kommitent, it commettente] Persoană care încredințează cuiva un mandat prin care îl împuternicește să săvârșească anumite acte sub controlul și după directivele sale. COMITÉNT comitentți m. Committente, latina commitens, comitentntis. |
GRAMATICA cuvântului comitent? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului comitent. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul comitent poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE comitent? Vezi cuvântul comitent desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul comitent?[ co-mi-tent ] Se pare că cuvântul comitent are trei silabe |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Rocă plutonică?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul comitent are forma: comiténți
