Definiție cominutie

Cominuție [ co-mi-nu-ți-e ]
VEZI SINONIME PENTRU cominuție PE ESINONIME.COM

Cautăm definiția cuvântului cominutie în mai multe dicționare

Definițiile pentru cominutie din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru cominuție:
cominúție substantiv feminin (silabe -ți-e), articulat cominúția (silabe -ți-a), genitiv dativ articulat cominúției; plural cominúții, articulat cominúțiile (silabe -ți-i-)
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

cominuție

Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru cominuție:
cominúție (rar) (-ți-e) substantiv feminin, articulat cominúția (-ți-a), genitiv dativ articulat cominúției; plural cominúții, articulat cominúțiile (-ți-i-)
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

COMINUȚIE

Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru COMINUȚIE:
COMINÚȚIE substantiv feminin (Rar) Reducere, împărțire în mici bucăți. [Gen. -iei, variantă cominuțiune substantiv feminin / < limba franceza comminution].
Definiție sursă: Dicționar de neologisme

COMINUȚIE

Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru COMINUȚIE:
COMINÚȚIE substantiv feminin reducere, împărțire în mici bucăți.
• rupere a unui os în mici fragmente. (< limba franceza comminution)
Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

COMINUȚIE

Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru COMINUȚIE:
COMINÚȚIE, cominuții, substantiv feminin (Rar) Reducere, împărțire în bucăți mici.

– conform latina comminuere.
Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

COMINUȚIE

DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru COMINUȚIE:
COMINÚȚIE, cominuții, substantiv feminin (Rar) Reducere, împărțire în bucăți mici.

– conform latina comminuere.
Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

CUVINTE APROPIATE DE 'COMINUTIE'

comințíe comințíg comințíu comințắu COMINÚȚIE COMINUȚIÚNE COMINUTÍV comírnic Comîrzan

GRAMATICA cuvântului COMINUȚIE?

Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului cominuţie.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.

Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul COMINUȚIE poate fi: substantiv,

Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul COMINUȚIE sa indeplinească rolul de: substantiv feminin,
Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor o / două
La plural substantivul cominuție are forma: cominúții

VEZI PLURALUL pentru COMINUȚIE la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE cominuție?

Vezi cuvântul cominuție desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul cominuție?

[ co-mi-nu-ți-e ]
Se pare că cuvântul cominuție are cinci silabe

Contact Politica de confidentialitate Termeni si conditii de utilizare

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Reflexiv a se arăta doctorului?

Apasă click pe răspunsul corect.

	corect	greşit
învățământ având la bază studiul limbilor clasice; științe umanistice
situație excepțională, extremă, care impune hotărâri radicale
a se duce să fie examinat de un medic
a se informa despre mersul unui lucru
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?